Legality of agency order defining appeal procedures for unemployment insurance credits and control measures

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 28 septembrie 2005, Tribunalul Maramureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a suspendat soluționarea dosarului nr. 3460/2005 și a sesizat Curtea de Apel Cluj, cu soluționarea excepției de nelegalitate a prevederilor art. 24-30 din Ordinul nr. 279 din 22 iulie 2004, emis de Președintele A.N.O.F.M., invocată de reclamanta SC C.C. SRL din localitatea Borșa.

În argumentarea excepției de nelegalitate, reclamanta arată că prin art. 86 din Legea nr. 76/2002 s-a prevăzut că pentru crearea de noi locuri de muncă, prin înființarea sau dezvoltarea de întreprinderi mici și mijlocii, se pot acorda din bugetul asigurărilor pentru șomaj, credite în condiții avantajoase.

În cadrul bugetului general consolidat, potrivit art. 2 pct. 7 din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, se regăsește și bugetul asigurărilor pentru șomaj, ca parte componentă a acestuia, procedura de urmat în cazul administrării acestor creanțe, inclusiv în ceea ce privește procedura de contestare a actelor administrative fiscale și de executare silită, fiind cea stabilită în Codul de procedură fiscală.

În aceste condiții, susține reclamanta, apare ca vădit nelegală stabilirea printr-un act administrativ al unei autorități centrale, procedura de soluționare a contestațiilor împotriva actelor administrativ-fiscale, câtă vreme aceasta este reglementată de art. 178-187 C. proc. fisc., iar o procedură derogatorie poate fi stabilită doar prin lege.

Din actele normative, indicate în preambulul ordinului, ca temei al adoptării acestuia, nu rezultă că Președintele A.N.O.F.M. ar avea atribuții de reglementare a modului de soluționare a contestațiilor împotriva actelor administrativ-fiscale emise de organele subordonate.

Concluzionând, reclamanta precizează că în speță este vorba despre o creanță bugetară, fapt ce rezultă și din prevederile art. 31 din același ordin, unde se arată că executarea silită se realizează în conformitate cu prevederile O.G. nr. 92/2003 și este ilogic ca pentru aceeași categorie de creanțe să se aplice două categorii de acte normative.

Pârâta A.N.O.F.M. a depus întâmpinare, solicitând respingerea excepției de nelegalitate, ca neîntemeiată.

Prin sentința civilă nr. 749 din 16 noiembrie 2005, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția de nelegalitate a prevederilor art. 24-30 din Ordinul nr. 279/2004 al A.N.O.F.M., în raport cu prevederile art. 1 alin. (2), coroborat cu art. 174-178 din O.G. nr. 92/2003, invocată de reclamantă.

Reține instanța de fond în considerentele sentinței că potrivit prevederilor art. 1 alin. (2) și art. 3 din O.G. nr. 92/2004, cu modificările ulterioare, administrarea creanțelor, incluzând înregistrarea, verificarea, soluționarea, se face după regulile instituite de acest act normativ, în contextul în care prin lege specială nu se prevede altfel.

Legea nr. 76/2002, privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, cu modificările ulterioare, reglementează o serie de măsuri privind stimularea angajatorilor, măsurii finanțate din fondul administrat de A.N.O.F.M., una dintre aceste măsuri fiind acordarea de credite în condiții avantajoase, în vederea creării de noi locuri de muncă.

Reține instanța de fond că în vederea executării și aplicării dispozițiilor acestei legi s-a emis de către agenție, Ordinul nr. 27 care, în art. 24-30, reglementează în concret modul de organizare și desfășurare a activității de control asupra respectării prevederilor legii, drepturile și obligațiile organelor în exercitarea atribuțiilor date prin lege, fără ca prin aceasta să se aducă modificări sau completări ale legilor.

Legea nr. 76/2002 vizează măsuri dispuse de organele de control, acestea verificând modul de respectare a obligațiilor privind încadrarea în muncă și menținerea raporturilor de muncă de către angajatorii care au beneficiat de subvenții, credite în condițiile legii, acestea nefiind obligații fiscale de natura celor prevăzute expres prin art. 22 din O.G. nr. 92/2003.

Împotriva sentinței a declarat recurs, societatea reclamantă, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și susținând, în esență, că este vădit nelegală, stabilirea printr-un act administrativ al unei autorități centrale, procedura de soluționare a contestațiilor împotriva actelor administrativ fiscale, câtă vreme aceasta este reglementată prin titlul IX art. 174-187 C. proc. fisc., iar o procedură derogatorie poate fi stabilită doar prin lege [art. 1 alin. (2) teza finală] și câtă vreme această autoritate administrativă nu are în sfera sa de activitate aceste atribuții.

Precizează recurentul că în speță este vorba despre o creanță bugetară, art. 31 din ordinul atacat menționând că executarea silită se realizează în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, și este ilogic ca pentru aceeași categorie de creanță să se aplice două categorii de acte normative, în cazul contestării actului administrativ fiscal - Ordinul nr. 279/2004, iar în cazul executării silite - dispozițiile Codului de procedură fiscală.

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și în raport cu dispozițiile legale aplicabile, Curtea îl va respinge, pentru cele ce se vor arăta în continuare.

Legea nr. 76/2002, privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea forței de muncă, cu modificările și completările ulterioare, reglementează o serie de măsuri privind stimularea angajatorilor pentru încadrarea în muncă a șomerilor, măsuri finanțate din bugetul asigurărilor pentru șomaj, administrat de A.N.O.F.M.

Din categoria măsurilor menționate, face parte și cea privind acordarea de credite în condiții avantajoase, în vederea creării de noi locuri de muncă, în condițiile prevăzute de art. 86 și urm. din lege.

Art. 1161 din Legea nr. 76/202 se referă la controlul respectării obligațiilor privind încadrarea în muncă și menținerea raporturilor de muncă asumate de angajatorii care au beneficiat de subvenții, credite sau fonduri nerambursabile din bugetul asigurărilor pentru șomaj, control care se efectuează de organele de control, măsuri active din cadrul agențiilor pentru ocuparea forței de muncă județene, respectiv a municipiului București.

Ordinul Președintelui A.N.O.F.M. nr. 279/2004, a cărui nelegalitate se solicită a se constata, a fost emis în vederea organizării executării prevederilor Legii nr. 76/2002, cu modificările și completările ulterioare, reglementând în mod concret modul de organizare și desfășurare a activității de control asupra respectării prevederilor legii. El reprezintă un act administrativ cu caracter normativ în sensul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și a fost emis în aplicarea dispozițiilor exprese ale alin. (4) al art. 1161 din Legea nr. 76/2002, conform cărora procedura privind activitatea de control de îndeplinire a măsurilor asigurătorii, precum și de efectuare a executării silite a debitelor rezultate din nerespectarea prevederilor legii menționate se aprobă prin ordin al președintelui A.N.O.F.M. și se publică în Monitorul Oficial al României.

Procesele-verbale de control încheiate de organele de control măsuri active din cadrul A.N.O.F.M., nu constituie acte administrative fiscale, în sensul prevăzut de O.G. nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

De aceea, dispozițiile ce reglementează soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrativ fiscale prevăzute de O.G. nr. 92/2003, republicată, nu pot fi incidente în situația soluționării contestațiilor formulate împotriva măsurilor dispuse de organele de control măsuri active din cadrul instituțiilor menționate prin actele de control.

Faptul că însăși ordinul atacat menționează că executarea silită a creanțelor se realizează în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 92/2003, privind Codul de procedură fiscală, își găsește explicația din chiar dispozițiile art. 133 alin. (3) C. proc. fisc., conform cărora creanțele bugetare care se încasează, se administrează, se contabilizează și se utilizează de instituțiile publice, se execută prin organe proprii, acestea fiind abilitate să ducă la îndeplinire măsurile asiguratorii și să efectueze procedura de executare silită, conform prevederilor Codului de procedură fiscală.

Așadar, instanța de fond a reținut în mod corect că nu există motive de nelegalitate a ordinului - art. 24-30 și a respins excepția de nelegalitate.

În consecință, pentru considerentele expuse, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC C.C. SRL Borșa împotriva sentinței civile nr. 749 din 16 noiembrie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 ianuarie 2006.