Retention of pre-trial detention following non-final conviction: sufficiency of public order risk under fraud and money laundering charges
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the defendant's appeal, upholding the Court of Appeal's decision to maintain the pre-trial detention order. The dispute concerned the legality of continued preventive detention for a defendant charged with fraud and money laundering, who argued for release on appeal; the appellate court had initially maintained detention based on a non-final conviction from the trial court, which had imposed a 15-year prison sentence. The Supreme Court found the appeal unfounded, ruling that detention remained justified under Article 5(1)(a) and (c) of the European Convention on Human Rights and domestic procedural law because the offense carried a statutory penalty exceeding four years and there was a concrete risk to public order if the defendant were released. The decisive legal bases were Articles 3002, 160b(3), and 148(f) of the Code of Criminal Procedure, which require courts to verify the legality and necessity of detention during proceedings, leading to the defendant's obligation to pay 140 lei in judicial costs, with the lawyer's fee advanced by the Ministry of Justice.
Legislator headnote
AI generatedart. 148 lit. f) C. proc. pen, art. 3002 C. proc. pen, art. 160b alin. (3) C. proc. pen, art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen, art. 192 alin. (2) C. proc. pen; Retention of pre-trial detention following non-final conviction: sufficiency of public order risk under fraud and money laundering charges: Potrivit art. 3002 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160b din același cod.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 6 decembrie 2006 pronunțată în dosarul nr. 1038/64/2006 al Curții de Apel Brașov, s-a dispus, menținerea stării de arest a inculpatului K.G., deținut în baza mandatului de arestare preventivă nr. 33 din 19 noiembrie 2005 emis de Tribunalul Covasna.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că măsura arestării preventive față de inculpat s-a luat cu respectarea tuturor dispozițiilor legale raportat la starea de fapt cu care a fost sesizată instanța, constatându-se legalitatea ei.
Această măsură a fost menținută pe baza condamnării, chiar nedefinitivă, pronunțată de un tribunal competent, respectându-se dispozițiile procesuale penale ale Convenției.
S-a constatat, de asemenea, că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006 iar temeiurile de fapt și de drept ale arestării preventive nu s-au modificat sau încetat.
Împotriva acestei hotărâri, inculpatul, în termen legal, a declarat recurs prin care a solicitat revocarea măsurii arestării preventive și judecarea sa în stare de libertate.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 3002 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160b din același cod.
Conform art. 160b alin. (3) C. proc. pen., când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică o asemenea măsură, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea stării de arest preventiv.
Prin încheierea atacată, instanța de apel constatând că aceste dispoziții procedurale sunt aplicabile în cauză, pentru că există motive verosimile de a bănui că inculpatul a comis infracțiunea prevăzută de art. 174 și 175 lit. i) C. pen., fiind îndeplinite cerințele art. 148 lit. f) C. proc. pen., a dispus menținerea măsurii arestării preventive.
Potrivit art. 5 pct. 1 din C.A.D.O.L.F., referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpatul a fost inițial arestat în vederea aducerii lui în fața autorităților judiciare competente existând motive temeinice de a bănui că a comis o infracțiune.
Ulterior, măsura arestării a fost menținută în baza condamnării de un tribunal competent, în speță de Tribunalul Covasna, care l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 15 ani închisoare și 7 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II și b) C. pen., în baza art. 174 și 175 lit. i) C. pen.
Chiar dacă sentința penală nu a rămas definitivă, menținerea arestării preventive a inculpatului este justificată, acesta fiind trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Constatând că sunt întrunite atât cerințele art. 3002, ale art. 160b alin. (3), art. 148 lit. f) C. proc. pen., precum și ale art. 5 pct. 1 lit. a) și c din C.E.D.O., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul K.G. împotriva încheierii din 6 decembrie 2006 a Curții de Apel Brașov, pronunțată în dosarul nr. 1038/64/2006.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 140 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 decembrie 2006.