Robbery versus qualified theft classification when post-appropriation violence is used to preserve stolen property

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 124 din 11 aprilie 2006, Tribunalul Botoșani a condamnat pe inculpatul D.I., la:

- 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen.

În temeiul art. 61 C. pen., a menținut beneficiul liberării condiționate privind restul de 499 zile rămas neexecutat din perioada de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1755/2001 a Judecătoriei Botoșani.

S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului, în temeiul art. 88 C. pen., din pedeapsa aplicată, s-a dedus durata reținerii și arestării preventive a acestuia de la 13 octombrie 2005, la zi.

S-a constatat că partea vătămată S.M. nu s-a constituit parte civilă.

Prin aceeași sentință inculpatul a fost obligat să plătească statului sume de 230 lei RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în fapt, următoarele:

În ziua de 13 octombrie 205, inculpatul s-a deplasat în zona Pieței centrale din municipiul Botoșani unde a consumat băuturi alcoolice într-un bar, iar în jurul orelor 11,00, s-a deplasat spre restaurantul M. În dreptul Bisericii Sf. Gheorghe a observat autoturismul marca Renault culoare albă, parcat pe str. Victoriei și despre care știa că aparține unei persoane care se ocupa cu vânzarea ilegală de țigări. În aceste împrejurări, a hotărât să sustragă de pe bancheta din spate un sac de rafie plin cu țigări.

Profitând de faptul că partea vătămată se afla de cealaltă parte a străzii și discuta cu o persoană, inculpatul a deschis portiera din partea dreaptă față, care era neasigurată și a sustras de pe bancheta din spate un sac care conținea un număr de 300 pachete cu țigări P.

Partea vătămată a observat că inculpatul a tras sacul cu țigări și l-a somat să-l abandoneze. Inculpatul nu a dat curs cererii părții vătămate și a continuat să fugă cu sacul pe str. Poștei.

Partea vătămată a pornit în urmărirea inculpatului. Văzând că este urmărit inculpatul a abandonat sacul pe o anexă din spatele clubului R.Z., situat pe str. Ion Pilat, cu intenția de a-l recupera ulterior.

În această zonă inculpatul a fost ajuns de partea vătămată care i-a cerut să-i înapoieze sacul cu țigări. La refuzul inculpatului, partea vătămată a încercat să se urce pe anexa unde era aruncat sacul, însă inculpatul l-a prins de picioare și l-a tras în jos după care l-a lovit cu capul în zona feței.

Partea vătămată a ripostat și l-a lovit pe inculpat.

Între timp la locul faptei au sosit organele de poliție care au constatat cele întâmplate.

Împotriva acestei hotărâri a declarat, în termen legal, apel inculpatul D.I. pe care a criticat-o cu privire la:

- în principal, încadrarea juridică a faptei, solicitând schimbarea acesteia în infracțiunea de furt calificat, întrucât sustragerea sacului de țigări nu s-a produs prin întrebuințarea de violențe, situație în care nu este îndeplinită una din cerințele art. 211 C. pen. (violența);

- în subsidiar, cu privire la pedeapsa aplicată pe care o consideră prea severă, solicitând reducerea acesteia prin reținerea în favoarea sa de circumstanțe atenuante.

Curtea de Apel Suceava, prin decizia penală nr. 200 din 5 iunie 2006, a respins, ca nefundat, apelul declarat de inculpatul D.I. pe care l-a obligat la plata sumei de 120 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus la zi durata reținerii și arestării preventive.

În motivarea acestei decizii, instanța de apel arătat că din întreg probatoriul administrat în faza de urmărire penală și cercetare judecătorească rezultă cu certitudine că, la data de 13 octombrie 2005, în jurul orelor 12,00, inculpatul D.I. a sustras un sac cu țigări din autoturismul părții vătămate S.M.G. și fiind observat de aceasta a folosit forța fizică, constând în lovirea părții vătămate cu capul, îmbrâncirea acesteia și amenințarea pentru a o împiedica să-și recupereze bunul sustras.

Procedând în acest fel, a arătat instanța de apel, este evident că inculpatul pentru a-și apăra bunul sustras a folosit asupra părții vătămate acte de violență care sunt proprii infracțiunii de tâlhărie, motiv pentru care nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de furt calificat.

În ce privește pedeapsa aplicată, s-a arătat că a fost just individualizată cu respectarea criteriilor prevăzute în art. 72 C. pen.

S-a mai arătat că față de gravitatea faptei, pericolul social al acestuia și persoana inculpatului care este recidivist și a manifestat o atitudine oscilantă, de inducere în eroare a organelor de urmărire penală, nu se impune nici reducerea pedepsei aplicată de prima instanță și cu atât mai puțit reținerea în favoarea de circumstanțe atenuante.

Decizia curții de apel a fost atacată cu recurs de către inculpatul D.I. pe care a criticat-o cu privire la încadrarea juridică a faptei pe care o consideră ca fiind cea de furt calificat, întrucât în cauză, la sustragerea sacului cu țigări de la partea vătămată, nu a folosit acte de violență.

Recursul declarat de inculpatul D.I. este nefondat.

Mai întâi este de observat faptul că motivul de casare invocat de inculpat a format obiect de critică și la judecata în apel, nefiind primit de instanța de apel.

Potrivit art. 211 alin. (1) C. pen., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, „furtul săvârșit prin violențe sau amenințări... precum și furtul urmat de întrebuințarea de astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracțiunii ori pentru ca făptuitorul să-și asigure scăparea”.

Este adevărat faptul că inculpatul în momentul în care a sustras sacul cu țigări din autoturismul părții vătămate nu a folosit violența deoarece aceasta se afla de cealaltă parte a drumului unde, discutând cu o persoană, dar în momentul în care a fost văzut și somat să abandoneze bunul sustras inculpatul nu numai că nu a dat curs acestei cereri ci a fugit încercând să ascundă sacul într-un anume loc de unde să-l poată recupera.

Totuși, ulterior, fiind urmărit de partea vătămată în momentul în care aceasta a vrut să-și recupereze sacul cu țigări, inculpatul pentru a o împiedica, mai întâi a tras-o de picioare și apoi a lovit-o cu capul în față, situație confirmată atât de partea vătămată cât și de martorul P.M. care a asistat la derularea conflictului.

Se constată deci că inculpatul a folosit acte de violență nu pentru a sustrage sacul cu țigări ci pentru a-și păstra bunul sustras care, așa cum rezultă din prevederile textului de lege citat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie.

În consecință, dovedindu-se că inculpatul a folosit actele de violență pentru a-și păstra bunul sustras, respectiv pentru a împiedica partea vătămată să și-l recupereze, încadrarea juridică a faptei în infracțiunea de tâlhărie este corectă, iar schimbarea acesteia în infracțiunea de furt calificat nu se justifică.

Pentru considerentele arătate, având în vedere și faptul că verificând decizia atacată în raport și de prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existența și a altor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat de inculpatul D.I. este nefondat și a fi respins, ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.I. împotriva deciziei penale nr. 200 din 5 iunie 2006 a Curții de Apel Suceava, secția penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și a arestării preventive de la 13 octombrie 2005 la 13 iulie 2006.

Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 220 lei, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 13 iulie 2006.