Inadmissibility of nullity appeal against dismissal of appeal on prosecutor's non-referral for trial due to absence of statutory grounds under Art. 386 C. proc. pen.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice, Penal Section, dismissed as inadmissible the nullity appeal filed by the appellant against a final criminal decision, ordering the appellant to pay 60 lei in judicial fees. The dispute concerned the procedural admissibility of a nullity appeal lodged against a decision that had rejected an appeal on the prosecutor's resolution to not send the case to trial for criminal prosecution. The court held that the appeal was inadmissible because it did not fall within the exhaustive grounds for nullity appeals prescribed by law; specifically, the appellant had been present at the hearing where the appeal was decided, the underlying proceedings did not involve grounds for the cessation of criminal prosecution, and the situation did not constitute a violation of the *ne bis in idem* principle. The decision was based on Articles 386 and 391 of the Code of Criminal Procedure, which limit nullity appeals to specific procedural defects not present in this case.
Legislator headnote
AI generatedart. 386 C. proc. pen, art. 2781 C. proc. pen, art. 391 C. proc. pen, art. 10 lit. j) C. proc. pen, art. 192 alin. (2) C. proc. pen; Inadmissibility of nullity appeal against dismissal of appeal on prosecutor's non-referral for trial due to absence of statutory grounds under Art. 386 C. proc. pen: Astfel, potrivit art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârii definitive se poate face contestație în anulare când: procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită potrivit legii, partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștiința instanța despre această împiedicare, instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal din cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) - i1) C. proc. pen., cu privire la care existau probe la dosar; împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 7375/1/2006, contestatorul M.M. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei penale nr. 2336 din 10 aprilie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 21963/1/2006.
În vederea soluționării contestației în anulare a fost atașat dosarul nr. 21963/1/2006, în care a fost pronunțată decizia a cărei anulare o solicită contestatorul M.M.
Fiind o cale extraordinară de atac, legiuitorul a prevăzut expres și limitativ cazurile de folosire a acestei instituții.
Astfel, potrivit art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârii definitive se poate face contestație în anulare când: procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită potrivit legii, partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștiința instanța despre această împiedicare, instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal din cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) - i1) C. proc. pen., cu privire la care existau probe la dosar; împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.
În speță, obiectul cauzei îl constituie recurs împotriva hotărârii prin care s-a respins plângerea formulată împotriva rezoluției procurorului de netrimitere în judecată, întemeiată pe dispozițiile art. 2781 C. proc. pen.
În raport de dispozițiile art. 391 C. proc. pen., Înalta Curte, examinând lucrările dosarului, constată că prezenta contestație în anulare nu este admisibilă, în cauză neregăsindu-se nici unul din cazurile prevăzute de art. 386 C. proc. pen.
Astfel, se constată că la termenul când s-a soluționat recursul contestatorul a fost prezent în instanță, iar cauza cu care a fost investită instanța nu este susceptibilă de aplicarea dispozițiilor art. 10 alin. (1) lit. f) - i1) C. proc. pen., referitoare la încetarea procesului penal și de asemenea, nu poate fi vorba de încadrarea principiului autorității de lucru judecat, motiv care ar interzice executarea acțiunii penale, de două ori pentru aceeași faptă și în legătură cu același făptuitor [(art. 10 lit. j) C. proc. pen.)].
În consecință, constatând că cererea formulată de contestatorul M.M. nu se încadrează în prevederile art. 386 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge contestația în anulare ca inadmisibilă.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul M.M. împotriva deciziei penale nr. 2336 din 10 aprilie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.
Obligă contestatorul la plata sumei de 60 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 4 iulie 2006.