Abuse in service conviction denied for judge's use of public notice summons when claimant failed to provide defendant addresses

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată la data de 8 februarie 2006 petenții M.V. și B.I. au solicitat desființarea rezoluției date de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr. 197/P/2005 și a celei date în dosarul nr. 19/II/2/2006 de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj și să se dea o soluție de condamnare a făptuitorului S.I. pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., și să se dispună cercetarea acestuia în toate dosarele Judecătoriei Sighetu Marmației care pot fi considerate ca fiind legate de dosarul nr. 3243/2004.

În motivarea plângerii petenții au arătat că făptuitorul în exercitarea atribuțiilor se serviciu le-a încălcat drepturile procesuale și datorită relației de prietenie cu una din părțile din procesul ce a format obiectul dosarului nr. 3243/2004 a dat o soluție prin care au fost nerespectate drepturile petenților, prin aceea că nu i-a citat în cauză în calitate de moștenitori ai proprietarului tabular, citând proprietarii tabulari doar prin publicitate.

Prin sentința penală nr. 17 din 8 martie 2006, Curtea de Apel Cluj a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petenții M.V. și B.I. împotriva rezoluțiilor Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, date în dosarul nr. 197/P/2005 și nr. 19/II/2/2006.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că, din verificările organului de urmărire penală și actele premergătoare efectuate în dosarul nr. 197/P/2005, nu rezultă că făptuitorul, în calitate de judecător sesizat cu judecarea unei cauze civile în care petenții nu au fost citați, deși aveau acest drept, a avut cunoștință de această împrejurare și cu știință nu i-a citat.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs petenții M.V. și B.I., solicitând admiterea recursului prin memoriul depus la dosar.

Prin motivele scrise, petenții au reiterat criticile anterioare, susținând că judecătorul S.I. se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen.

Critica formulată de recurenți urmează a fi examinată în raport de cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen., constatându-se că recursul este nefondat întrucât instanța de fond a făcut o corectă aplicare a legii.

Infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., presupune intenția directă a autorului și, implicit, reaua credință a acestuia.

Raportând acest text de lege la situația de fapt reținută în cauză, Înalta Curte constată că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz de încredere.

Astfel, din actele dosarului rezultă că procedura de citare a fost făcută prin afișare la ușa instanței, însă acest aspect nu duce la concluzia că judecătorul S.I., căruia i-a fost repartizată cauza, a săvârșit vreo infracțiune deoarece domiciliul pârâților trebuia indicat de către reclamant, iar în lipsa acestuia, citarea se face prin publicitate.

Pe de altă parte, nu s-au dovedit nici afirmațiile petenților cu privire la existența unei relații de prietenie între făptuitor și vreuna dintre părțile implicate în proces.

În consecință, susținerile petenților fiind infirmate de probele administrate, este corectă soluția de neîncepere a urmăririi penale în cauză și, ca urmare, sentința prin care a fost respinsă plângerea petenților, este temeinică și legală.

Față de aceste considerente, urmează ca, în baza dispozițiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins recursul petiționarilor, ca nefondat.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., vor fi obligați recurenții petiționari la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarii B.I. și M.V. împotriva sentinței penale nr. 17 din 8 martie 2006 a Curții de Apel Cluj.

Obligă recurenții petiționari la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 120 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 21 iunie 2006.