Scope of antitrust liability under Law No. 21/1996: Exclusion of public ministries as active subjects of anticompetitive practices
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal as unfounded, thereby upholding the lower court's judgment that rejected the association's action. The dispute concerned an administrative challenge to the Competition Council's decision rejecting complaints alleging that the Ministry of Culture and Cultures engaged in anticompetitive practices by harming the association's represented artists. The appellate court held that the appeal lacked merit primarily because the plaintiff had acknowledged a connection between the three complaints, justifying the authority's decision to connect and resolve them in a single act; furthermore, the court determined that the substantive legal basis for the complaint was incorrect. Under Article 5 of Law No. 21/1996, prohibitions against anticompetitive agreements and practices apply only to economic agents, and therefore public ministries cannot be active subjects of such conduct, rendering the alleged violation legally untenable.
Legislator headnote
AI generatedart. 9 din Legea nr. 21/1996, art. 5 din Legea nr. 21/1996; Scope of antitrust liability under Law No. 21/1996: Exclusion of public ministries as active subjects of anticompetitive practices: Asociația Filială A.P.R. a Uniunii Artiștilor Plastici din România a sesizat Consiliul Concurenței, cu trei plângeri în care a susținut că Ministerul Culturii și Cultelor a încălcat prevederile art. 9 din Legea nr. 21/1996, prin săvârșirea unor practici anticoncurențiale prevăzute de art. 5 alin. (1) lit. a) practici prin care agenții economici reprezentați de Asociație, au fost grav prejudiciați.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 13 mai 2003, reclamanta Asociația A.P.R. București a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenței, anularea deciziei nr. 135 din 10 aprilie 2003, emisă de pârât.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în mod eronat, prin actul administrativ contestat, pârâtul i-a respins sesizarea privind încălcarea de către Ministerul Culturii și Cultelor, a unor prevederi ale Legii concurenței nr. 21/1996 și pornirea unei investigații în acest sens.
În esență, reclamanta a susținut că prin decizia atacată:
- pârâtul a conexat trei sesizări ale sale, care trebuiau soluționate separat;
- autoritatea de concurență nu a manifestat rol activ în cercetarea aspectelor de practică anticoncurențială sesizate;
- nu au fost analizate probele și nu s-a răspuns la toate aspectele semnalate;
- s-a contrazis o altă decizie emisă de aceeași autoritate.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1910 din 13 noiembrie 2003, a respins acțiunea, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că autoritatea pârâtă a analizat în întregime sesizările reclamantei, prin prisma existenței indiciilor care atestă o posibilă încălcare a dispozițiilor Legii nr. 21/1996 și că, în mod corect, a apreciat că nu există temeiuri de drept și de fapt pentru a dispune declanșarea unei investigații.
Împotriva sentinței, în termen legal, a declarat recurs, reclamanta Asociația A.P.R. București, susținând că a adresat Consiliului Concurenței 3 plângeri, împotriva unor funcționari reprezentând instituții ale Ministerului Culturii și Cultelor, că în mod greșit s-a apreciat de către acesta, că este un raport de muncă, pentru care nu sunt aplicabile prevederile Legii nr. 21/1996, că nu s-a făcut o minimă cercetare a abaterilor imputate.
Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Asociația Filială A.P.R. a Uniunii Artiștilor Plastici din România a sesizat Consiliul Concurenței, cu trei plângeri în care a susținut că Ministerul Culturii și Cultelor a încălcat prevederile art. 9 din Legea nr. 21/1996, prin săvârșirea unor practici anticoncurențiale prevăzute de art. 5 alin. (1) lit. a) practici prin care agenții economici reprezentați de Asociație, au fost grav prejudiciați.
Existând o strânsă legătură în ce privește obiectul acestor plângeri, în vederea unei juste soluționări a acestora, Consiliul Concurenței a dispus conexarea lor și în urma analizei efectuate, a emis decizia nr. 135 din 10 aprilie 2003, prin care în temeiul art. 46 alin. (2) din Legea Concurenței nr. 21/1996, a respins sesizările formulate.
Asociația a atacat această decizie la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ.
Critica din recurs, privitoare la faptul că plângerile au fost soluționate printr-o singură decizie, nu poate fi reținută, întrucât însăși reclamanta recunoaște că exista o legătură între plângerile formulate.
Potrivit art. 5 din Legea nr. 21/1996, „sunt interzise orice înțelegeri exprese sau tacite între agenți economici sau asociații de agenți economici, orice decizii de asociere sau practici contestate între aceștia care au ca obiect sau pot avea ca efect restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurenței de piață românească sau pe o parte a acesteia, în special cele care urmăresc (...)”.
Din lecturarea acestui text rezultă că legiuitorul interzice un anumit comportament agenților economici.
Ca urmare, numai aceștia pot fi subiecți activi ai acestor înțelegeri, și nu ministerele.
Hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică, recursul declarat de reclamantă se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta Asociația A.P.R. București împotriva sentinței civile nr. 1910 din 13 noiembrie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 martie 2006.