Enforcement of final tax judgment and enforceability of administrative installment payment orders
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by a public limited company, upholding the prior decision of the Court of Accounts and leaving the execution order based on the original tax judgment in force. The dispute concerned a challenge to the enforcement of a final tax judgment that imposed payment of unpaid profit tax, VAT, and education fund liabilities plus interest; the debtor argued that a previously approved installment payment plan by the local finance director should modify the execution order and cited objective economic causes such as decapitalization and payment delays as grounds for exemption. Relying on Articles 40 and 71(2) of Law No. 94/1992 (as amended by Law No. 77/2002), Article 13 of Government Ordinance No. 11/1996, and Article 87(2) of the tax procedure law, the court held that the administrative installment decision did not constitute an enforceable title and that economic hardships or objective causes for debt were not valid grounds for contesting the execution procedure or modifying the final judicial judgment.
Legislator headnote
AI generatedart. 71 alin. (2) din Legea nr. 94/1992, art. 87 alin. (2) din Legea nr. 94/1992; Enforcement of final tax judgment and enforceability of administrative installment payment orders: Cu referire la executarea hotărârilor instanței Curții de Conturi, aceasta este prevăzută la art. 87 alin. (2) din Legea nr. 94/1992, modificată și completată prin Legea nr. 77/2002.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin contestația la executare, formulată de SC P. SA Hațeg, s-a solicitat anularea, ca netemeinic și nelegal a ordinului de executare nr. 20 din 29 iulie 2002 emis pe baza sentinței nr. 34/2002 a Colegiului jurisdicțional Hunedoara în dosarul nr. 4/2002, privind obligarea societății la plata sumelor: 3.133.630 lei majorări de întârziere; 114.295.393 lei diferență majorări de întârziere la plata impozitului pe profit; 26.318.208 lei diferență majorări T.V.A.; 52.988.066 lei fond învățământ 2% cu majorările aferente; 53.848.530 lei diferență majorări de întârziere la plata fondului de solidaritate de 3 % majorări.
Prima instanță a respins contestația la executare, reținând că sentința nr. 34/2002 în baza căreia a fost emis ordinul de executare nr. 20/2002, a rămas definitivă prin nerecurare, că ordinul de executare a fost corect întocmit, astfel că la menținut, modul de executare urmând a se stabili împreună cu organul de executare competent.
Împotriva sentinței nr. 47/2002 a Colegiului jurisdicțional Hunedoara prin care s-a respins contestația la executare, menținându-se ordinul emis în baza sentinței nr. 34/2002, s-a formulat recurs jurisdicțional de către SC P. SA Hațeg, solicitând modificarea ordinului de executare în sensul de a fi eșalonat la plată, aprobată prin decizia D.G.F.P. a județului Hunedoara.
Prin decizia nr. 668 din 28 noiembrie 2002, s-a respins recursul jurisdicțional, obligând recurenta la 100.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, secția jurisdicțională, a avut în vedere:
Soluția instanței de fond s-a dat în spiritul dispozițiilor art. 40 și art. 71 alin. (2) din Legea nr. 94/1992, modificată și completată prin Legea nr. 77/2002.
Împrejurarea că prin sentința nr. 34/2002 și în ordinul de executare nr. 20/2002, nu s-a precizat decât data până la care s-au calculat majorările de întârziere și că nu s-a precizat care este organul competent să stabilească modul de executare, nu constituie elemente de natură să ducă la modificarea sentinței, situația fiind reglementată prin art. 13 din O.G. nr. 11/1996 privind executarea creanțelor bugetare, așa cum a fost modificată prin O.G. nr. 26/2001.
Cu referire la executarea hotărârilor instanței Curții de Conturi, aceasta este prevăzută la art. 87 alin. (2) din Legea nr. 94/1992, modificată și completată prin Legea nr. 77/2002.
Împotriva deciziei nr. 668/2002, a formulat recurs reclamanta SC P. SA Hațeg, criticând-o astfel:
Instanța nu a avut în vedere faptul că prin decizia D.G.F.P. a județului Hunedoara, nr. 411/2001, s-a aprobat reeșalonarea datoriilor restante către bugetul de stat în care au fost cuprinse și majorările eferente pe o perioadă de 5 ani(28 noiembrie 2001 - 29 mai 2006), cu o perioadă de grație de 6 luni - această decizie nu a fost anulată.
Recurenta a și efectuat o parte din plăți conform eșalonării aprobate.
Instanța trebuia să aibă în vedere faptul că înregistrarea restanțelor la bugetele publice s-a datorat unor cauze obiective ce echivalează forța majoră și anume:
- de la înființarea societății aceasta funcționează complet decapitalizată, situație în care se apelează permanent la credite bancare.
- Mijloacele fixe în procent de 80% cu o vechime între 45 - 50 ani necesită fonduri foarte mari pentru reparații curente; la fel se prezintă și mijloacele de transport aferente întreținerii și reparării străzilor din oraș.
- Acordarea subvențiilor de la bugetul de stat pentru termoficare și transportul în comun se face cu mare întârziere.
- Blocajul financiar determină înregistrarea unor datorii foarte mari către recurentă, recuperarea acestora fiind extrem de anevoioasă.
- De asemenea, liberalizarea prețurilor care cresc în raport de prețurile și tarifele la serviciile prestate către populație care sunt supuse unor limitări privind protecția socială.
Deși s-au operat reduceri de personal și restricții la salarizare, problemele economice ale societății nu s-au rezolvat.
Analizându-se actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Așa cum s-a reținut de secția jurisdicțională prin decizia atacată, atât din adresa 5023/2001 a Ministerului Finanțelor Publice, cât și din decizia nr. 411/2001 a D.G.F.P. a județului Hunedoara, privind reeșalonarea la plată, nu s-a făcut dovada că în caz de nerespectare a obligațiilor asumate față de Ministerul Finanțelor, acestea constituie titlu executoriu.
Cu privire la cauzele ce au generat restanțele la bugetele publice acestea nu puteau fi invocate în calea contestației la executare, fie că privește titlul sau contestarea propriu-zisă.
Așa fiind și pentru considerentele expuse, constatându-se că nu sunt motive care să ducă la casare, se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC P. SA Hațeg, județul Hunedoara, împotriva deciziei nr. 668 din 28 noiembrie 2002 a Curții de Conturi, secția jurisdicțională, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iunie 2003.