Tax litigation stamp duty paid but unproven in court: judgment quashed and case remanded for merits review
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appeal, quashed the lower court's judgment, and remanded the case to the same instance for re-examination on the merits, ruling in favor of the plaintiff. The dispute involved a tax administrative action that the Court of Appeal had dismissed as untimely due to an alleged failure to pay the judicial stamp duty before the hearing date; however, the appellant demonstrated via a receipt that the fee was paid prior to the single scheduled hearing, justifying the absence of the document in the file due to procedural delays and a pending request for postponement. Relying on Article 312(3) and (5) of the Code of Civil Procedure, the Supreme Court found the first-instance sanction of dismissal disproportionate given the proof of payment and ordered the removal of the procedural bar to allow substantive review.
Legislator headnote
AI generatedart. 156 C. proc. civ; Tax litigation stamp duty paid but unproven in court: judgment quashed and case remanded for merits review: Recurenta-reclamantă a precizat că reprezentantul societății nu a putut fi prezent în sală la momentul strigării cauzei și așa se justifică faptul că nu a depus la dosar, chitanța doveditoare și în plus, dată fiind cererea pentru lipsă de apărare, formulată conform art. 156 C. proc. civ., a apreciat că instanța, cel puțin, va acorda un termen pentru depunerea de note scrise.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 15 din 12 ianuarie 2006, a anulat, ca netimbrată, acțiunea formulată de reclamanta SC R.I. SRL Baciu, județul Cluj, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Regională Vamală Cluj - Serviciul de Supraveghere Vamală.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, deși pentru termenul de judecată din 12 ianuarie 2006, reclamanta a fost legal citată cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru, în sumă de 4 RON și timbrul judiciar, în sumă de 0,3 RON, aceasta nu și-a îndeplinit obligația prevăzută de lege și în plus, a și formulat o cerere de amânare, în temeiul art. 156 C. proc. civ., care nu a putut fi luată în discuție în lipsa sesizării legale. Așa fiind, instanța a dat eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997 și constatând că acțiunea nu a fost timbrată anticipat, a dispus anularea acesteia.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs, reclamanta, solicitând casarea și trimiterea cauzei, spre rejudecare la aceiași instanță, motivat de faptul că, în realitate, și-a îndeplinit obligația de plată a taxei de timbru, încă din data de 10 ianuarie 2006, astfel cum rezultă din chitanța nr. 671036766 anexată la recurs.
Recurenta-reclamantă a precizat că reprezentantul societății nu a putut fi prezent în sală la momentul strigării cauzei și așa se justifică faptul că nu a depus la dosar, chitanța doveditoare și în plus, dată fiind cererea pentru lipsă de apărare, formulată conform art. 156 C. proc. civ., a apreciat că instanța, cel puțin, va acorda un termen pentru depunerea de note scrise.
Recursul este fondat, sentința urmând a fi casată, cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe, pe temeiul art. 312 pct. 3 și 5 C. proc. civ., pentru următoarele considerațiuni.
Din documentul prezentat în recurs, respectiv chitanța în original, cu nr. 671036766 din 10 ianuarie 2006, rezultă neechivoc că reclamanta-recurentă a achitat taxa judiciară de timbru, precum și timbrul judiciar, în cuantumul legal și astfel cum i-a fost pus în vedere de instanța de fond, anterior primului și singurului, de altfel, termen de judecată acordat în cauză, respectiv 12 ianuarie 2006.
În condițiile în care dovada achitării cu anticipație a taxei de timbru s-a făcut, și reținând în plus și cererea pentru lipsă de apărare formulată în vederea aceluiași termen de judecată, Înalta Curte reține că susținerea recurentei, în sensul că din motive obiective nu a putut înfățișa înscrisul doveditor instanței de fond, este dovedită și perfect admisibilă.
Așadar, constatând incidența art. 312 alin. (3) și (5) C. proc. civ., reținând că se impune casarea sentinței și înlăturarea sancțiunii drastice de anulare a cererii recurentei-reclamante, ca netimbrată, se va trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe, pentru cercetarea fondului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta SC R.I. SRL Baciu, județul Cluj, împotriva sentinței civile nr. 15 din 12 ianuarie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 iunie 2006.