Eligibility for wartime persecution benefits: scope of ethnic persecution and displacement under Law No. 189/2000
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the pension fund's appeal, upholding the lower court's order to annul the administrative decision denying benefits and obliging the authority to recognize the claimant's status as a beneficiary for the period of September 1940 to March 1945. The dispute concerned a challenge to the denial of rights under Law No. 189/2000, where the claimant alleged that their family was forced to flee from Brașov to another locality due to ethnic persecutions during the wartime regime. Relying on Article 1 of Government Emergency Ordinance No. 105/1999 and the norms from Government Decision No. 127/2002, the court held that the legislation protects any Romanian citizen who suffered ethnic persecution or was displaced/relocated during the specified period, explicitly rejecting the pension fund's arguments that the law excluded non-Romani or non-Jewish ethnicities or required the territory of refuge to have been formally occupied by a foreign regime.
Legislator headnote
AI generatedEligibility for wartime persecution benefits: scope of ethnic persecution and displacement under Law No. 189/2000: Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanței, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate între 6 septembrie 1940 și 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind și aceea a strămutării în altă localitate, decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)].
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, la data de 6 octombrie 2005, reclamantul K.D. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Brașov, să se dispună anularea hotărârii nr. 4318 din 12 septembrie 2005, prin care i s-a respins cererea privind recunoașterea calității de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat, în esență, că pârâta a refuzat în mod nejustificat să-i aprobe acordarea drepturilor solicitate, deși a făcut dovada că în perioada septembrie 1940 - martie 1945 s-a refugiat împreună cu familia, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate, din orașul Brașov, într-o localitate din județul Covasna.
Prin sentința nr. 15/F din 23 ianuarie 2006, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului K.D., a anulat hotărârea nr. 4318 din 12 septembrie 2005, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov, pe care a obligat-o să emită o nouă hotărâre, prin care să recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru perioada septembrie 1940 - martie 1945, începând cu 1 mai 2005.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut că, din probele administrate în cauză, rezultă că persecuțiile etnice exercitate asupra familiei reclamantului au determinat-o să se refugieze în altă localitate, acțiunea promovată fiind întemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta consideră că instanța de fond a pronunțat o sentință greșită, reclamantul nefiind îndreptățit să beneficieze de drepturile stabilite potrivit Legii nr. 189/2000, deoarece acest act normativ vizează cetățenii români de etnie rromă sau evreiască, nu și pe cei de etnie maghiară.
Totodată, recurenta consideră că reclamantul nu se încadrează în prevederile Legii nr. 189/2000, deoarece orașul Brașov, de unde s-a refugiat acesta, nu a fost niciodată „ocupat de un alt regim”.
Examinându-se sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanței, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate între 6 septembrie 1940 și 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind și aceea a strămutării în altă localitate, decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)].
Prin Normele de aplicare a O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, s-a precizat că prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, se înțelege persoana care a fost mutată sau a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice, precum și persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat ori cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral.
În cauză, se observă că motivele de recurs sunt în contradicție cu dispozițiile legale menționate, care se referă la cetățeni români, fără a face vreo referire cu privire la etnia ori naționalitatea acestora. De asemenea, actele normative incidente nu cuprind vreo condiție referitoare la teritoriul în care să se fi refugiat persoana care solicită acordarea drepturilor.
Rezultă că instanța de fond a pronunțat o sentință temeinică și legală, urmând ca recursul declarat să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Brașov împotriva sentinței nr. 15/F din 23 ianuarie 2006 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 iunie 2006.