Recognition of refugee status under Law No. 189/2000 for domestic displacement due to ethnic persecution
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal of the County Pension House, thereby upholding the lower court's decision to annul the administrative act and order the issuance of a new decision recognizing the claimant's status as a refugee entitled to monetary rights. The dispute centered on a challenge to an administrative refusal to recognize the plaintiff as a refugee under Law No. 189/2000, alleging that his forced displacement from one locality to another during the period 1941–1944 did not constitute a "refugee" situation under the law because the departure was not due to occupation by a foreign regime but rather local conflict. The court held that the lower court correctly applied Article 1 of Government Emergency Ordinance No. 105/1999 (approved by Law No. 189/2000) and Article 2 of the Application Norms, finding that the proof of forced relocation due to ethnic persecution was sufficient to establish refugee status, and ruling that the specific ethnic background of the claimant was irrelevant to the legal qualification of the act.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, art. 312 C. proc. civ; Recognition of refugee status under Law No. 189/2000 for domestic displacement due to ethnic persecution: Potrivit dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile ordonanței, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Brașov, sub nr. 420 CA/F din 12 octombrie 2005, reclamantul M.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov, anularea hotărârii nr. 4324 din 12 septembrie 2005, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantului, calitatea de refugiat, conform art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, republicată.
Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 16/F din 23 ianuarie 2006, a admis acțiunea formulată de reclamantul M.A., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov și în consecință, a anulat hotărârea nr. 4324 din 12 septembrie 2005, emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta, să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantului, calitatea de refugiat pe perioada iunie 1941 - octombrie 1944, cu acordarea drepturilor bănești cuvenite, începând cu data de 1 mai 2005.
În motivarea soluției s-a reținut că reclamantul a făcut dovada că, împreună cu familia sa, a fost nevoit să se refugieze din localitatea Apața, județul Brașov, în localitatea Belin, județul Covasna, din cauza persecuțiilor, presiunilor și amenințărilor pe motive etnice, el fiind de etnie maghiară.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov, criticând-o pentru nelegalitate, susținând, în esență, că hotărârea este dată cu aplicarea greșită a legii, instanța interpretând greșit actul dedus judecății și schimbând înțelesul lămurit al acestuia. Recurenta susține că cererea reclamantului nu se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, plecarea acestuia din localitatea Apața, județul Brașov, care nu a fost ocupată de alt regim, nefiind refugiere în înțelesul Legii nr. 189/2000, din declarațiile martorilor audiați în cauză rezultând existența unui conflict local, iar nu o persecuție etnică.
Examinând sentința atacată, în raport cu criticile formulate, probele administrate în cauză, precum și dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile ordonanței, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate.
Art. 2 din Normele de aplicare ale prevederilor O.G. nr. 105/1999 prevede că persoana strămutată este aceea care a fost mutată sau a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice.
Din probele administrate în cauză rezultă că părăsirea domiciliului de către reclamant și familia sa, din localitatea Apața, județul Brașov și refugierea în localitatea Belin, județul Covasna, a fost determinată de persecuții etnice, care s-au exercitat asupra familiei reclamantului (în vârstă de 3 ani la acea dată), așa cum rezultă din înscrisuri și declarațiile martorilor I.I., B.M. și O.Ș.
Împrejurarea că reclamantul este de etnie maghiară, nu prezintă relevanță sub aspectul recunoașterii statutului de refugiat, deoarece legea nu face nici o distincție în acest sens, iar persecuția etnică a fost dovedită.
În consecință, în mod corect instanța de fond a apreciat și reținut că intimatul are statut de refugiat, beneficiind de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, completată și modificată.
Așa fiind, având în vedere cele mai sus reținute, în baza dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa județeană de Pensii Brașov împotriva sentinței nr. 16/F din 23 ianuarie 2006 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 iunie 2006.