Recourse allowed, judgment quashed and pension rights granted to person born during parents' refugee status

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Târgu Mureș, sub nr. 4874 din 29 august 2005, reclamantul M.M. a contestat hotărârea nr. 4318 din 5 august 2005, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Mureș, solicitând recunoașterea statutului de refugiat și acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În susținerea acțiunii, reclamantul a depus la dosar mai multe înscrisuri, printre care hotărârea contestată, „Certificatul de situație familiară” nr. 9/45 din 3 aprilie 1944, eliberat de Primăria comunei Călățele, județul Cluj, fișa nr. 32759 din 17 iunie 1940, emisă de Comisariatul General al Refugiaților din Nordul Transilvaniei, precum și declarațiile autentice ale unor martori, arătând că s-a născut la data de 15 septembrie 1943, în localitatea Călățele, unde părinții săi se refugiaseră, în anul 1940, din Târgu Mureș, ca urmare a cedării Ardealului de Nord, și că în mod greșit pârâta i-a respins cererea de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii, arătând că, fiind născut în perioada refugiului părinților săi, reclamantul nu a făcut dovada persecuției etnice, în conformitate cu prevederile legale aplicabile în cauză.

Prin sentința civilă nr. 246 din 24 octombrie 2005, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, a respins contestația, ca nefondată, reținând, în esență, că, nefiind născut la data refugiului părinților săi, reclamantul nu poate beneficia de compensațiile acordate de lege.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamantul, invocând prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. și susținând, în esență, că soluția este netemeinică și nelegală, întrucât ignoră statutul de refugiat pe care acesta l-a dobândit, prin naștere, de la părinții săi.

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din interpretarea teleologică a prevederilor legale sus menționate, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face nici o diferențiere de tratament între persoanele care au fost strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care, fără a-și fi părăsit efectiv domiciliul, au fost nevoite să trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice.

Că astfel trebuie interpretate prevederile legale aplicabile în cauză, o dovedește și faptul că, prin art. 3 din O.G. nr. 105/1999, legiuitorul a inclus în categoria beneficiarilor legii, și pe soțul supraviețuitor al persoanei care, decedată fiind, a suferit persecuții etnice în una din formele prevăzute la art. 1 din ordonanță. Or, dacă soțului supraviețuitor, care nu a suferit persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, i-au fost acordate drepturi compensatorii, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii copilul care, fiind născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale ca urmare a statutului de refugiat.

Cum, în cauză, s-a făcut dovada și este necontestat că reclamantul s-a născut în perioada refugiului părinților săi, rezultă că acesta, începând cu data nașterii sale, respectiv 15 septembrie 1943, a împărtășit situația părinților refugiați, suportând consecințele morale și materiale ale refugiului care, implicit, s-au răsfrânt și asupra sa, împrejurare față de care instanța de fond în mod greșit i-a respins acțiunea.

Așa fiind, încadrându-se în situațiile prevăzute de art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, reclamantul este îndreptățit să beneficieze de compensațiile acordate de acest act normativ, pentru perioada corespunzătoare refugiului, începând cu data de 1 a lunii următoare celei în care a fost depusă cererea la casa de pensii.

Pentru considerentele arătate, recursul va fi admis, sentința atacată va fi casată, iar acțiunea formulată de reclamant va fi admisă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul M.M. împotriva sentinței civile nr. 246 din 24 octombrie 2005 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și, în fond, admite acțiunea formulată de reclamant.

Anulează hotărârea nr. 4318 din 5 august 2005, emisă de Casa Județeană de Pensii Mureș și obligă pârâta să acorde reclamantului, drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) Legea nr. 189/2000, pentru perioada 15 septembrie 1943 - 6 martie 1945, cu începere de la 1 iulie 2005.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 mai 2006.