Jurisdictional competence to review compensation validation orders under the 1998 Property Compensation Law: first-instance tribunal versus appellate court

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, sub nr. 2618 din 4 august 2005, reclamanții M.T., M.V.B. și C.Z. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României - Cancelaria Primului Ministru, obligarea acestuia să valideze sau invalideze Hotărârea nr. 1999 din 23 ianuarie 2003, emisă de Comisia municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, obligarea la comunicarea hotărârii de validare către beneficiari, precum și la întocmirea documentelor de plată, a despăgubirilor în cuantum de 352.332.849 lei, reactualizate cu rata inflației.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că prin Hotărârea nr. 1999 din 23 ianuarie 2003, emisă de Comisia municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, s-a aprobat acordarea de compensații bănești către aceștia, în sumă de 352.332.849 lei (ROL).

Reclamanții au mai arătat că această comisie a înaintat hotărârea Comisiei Centrale care, la rândul său, a transferat-o Departamentului pentru aplicarea Legii despăgubirilor din cadrul Cancelariei Primului Ministru, care avea obligația validării sau invalidării în termen de 60 de zile, termen ce a fost depășit.

Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii, ca rămasă fără obiect, în raport cu primele două capete de cerere, întrucât a fost emis ordinul de validare a hotărârii în speță și ca neîntemeiată, față de celelalte solicitări ale reclamantelor.

La data de 11 octombrie 2005, reclamanții au depus note scrise, în ce privește capătul III din acțiunea introductivă, prin care arată că rata inflației a afectat despăgubirile în cuantum de 352.332.849 lei ROL, astfel încât consideră necesară reactualizarea despăgubirilor în conformitate cu prevederile art. 7 din H.G. nr. 1643/2004.

Prin sentința civilă nr. 1824 din 8 noiembrie 2005, a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă în parte cererea reclamanților, așa cum aceasta a fost precizată.

Prin sentința sus menționată, instanța a respins ca rămase fără obiect capetele de cerere privind obligarea pârâtului la luarea măsurii validării sau invalidării Hotărârii nr. 1999 din 23 ianuarie 2003 și comunicării hotărârii de validare și a obligat pârâta, să procedeze la reactualizarea sumei de 35.233,2849 lei (RON), în raport cu rata inflației pentru perioada 23 ianuarie 2003 - 6 ianuarie 2005.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în esență, că după introducerea cererii de chemare în judecată, pârâtul a emis Ordinul nr. 5117 din 6 octombrie 2005, prin care s-a validat hotărârea Comisiei municipiului București, ordin comunicat reclamanților, la data de 3 februarie 2003, astfel încât solicitările reclamanților, în acest sens, au rămas fără obiect.

În ce privește al treilea capăt de cerere, instanța a reținut, că deși hotărârea Comisiei municipiului București a fost emisă la data de 23 ianuarie 2003, validarea acesteia s-a efectuat abia la 6 octombrie 2005, cu mult peste termenul prevăzut de lege, iar reclamanții sunt îndreptățiți să primească aceeași valoare economică a compensațiilor stabilite, și nu diminuată, urmare a procesului inflaționist.

În termen legal, împotriva sus menționatei sentințe a declarat recurs, pârâtul Guvernul României - Cancelaria Primului Ministru.

Invocând în drept dispozițiile art. 299 și urm. C. proc. civ., recurentul a criticat soluția instanței de fond, pentru greșita reactualizare a compensațiilor bănești acordate intimaților-reclamanți, prin Ordinul nr. 5117 din 6 octombrie 2005, emis de Șeful Cancelariei Primului Ministru. S-a apreciat că în conformitate cu prevederile art. 8 din Legea nr. 9/1998 și cu cele ale art. 5 din H.G. nr. 286/2004, doar cota de 60% din cuantumul compensației se actualizează „în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum pentru perioada dintre momentul validării și momentul plății”.

Examinând cauza, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că sentința recurată a fost pronunțată cu încălcarea competenței altei instanțe, motiv de casare prevăzut de art. 304 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.

Prin Ordinul nr. 5117 din 6 octombrie 2005, șeful Cancelariei Primului Ministru a validat Hotărârea nr. 1999 din 23 ianuarie 2003, a Comisiei municipiului București, acordându-se intimaților-reclamanți, compensații bănești în temeiul Legii nr. 9/1998.

Întrucât acest act a fost emis după sesizarea sa, în mod corect instanța a constatat că au rămas fără obiect, atât capătul de cerere privind obligarea pârâtului la luarea măsurii validării sau invalidării hotărârii Comisiei municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, cât și cel privind obligarea la comunicarea hotărârii de validare către beneficiari.

În privința cererii de reactualizare a sumei acordate cu titlu de compensație stabilite prin ordinul amintit, în baza Legii nr. 9/1998 au fost, însă, nesocotite prevederile O.G. nr. 94/2004 (privind reglementarea unor măsuri financiare), respectiv cele cuprinse în secțiunea a 8-a referitoare la „măsuri de finalizare a aplicării Legii nr. 9/1998, privind acordarea de compensații, cetățenilor români, pentru bunurile trecute în proprietatea Statului bulgar, în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova, la 7 septembrie 1940, republicată”.

Astfel, potrivit art. 31 din O.G. nr. 94/2004: „actele Cancelariei Primului Ministru sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul”.

În raport cu cele arătate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul va fi admis și pentru motivul prevăzut de art. 304 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., va fi casată sentința Curții de Apel București, dosarul urmând a fi trimis, spre judecare, secției de contencios administrativ a Tribunalului București, în limita cererii cu care instanța a mai rămas învestită, după precizările făcute în fața Curții de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Guvernul României - Cancelaria Primului Ministru împotriva sentinței civile nr. 1824 din 8 noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza, spre competentă soluționare, la Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, de contencios administrativ și fiscal.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 mai 2006.