Municipal organs' lack of procedural capacity to challenge religious property retrocession without specific collective mandate
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice admitted the appeals of the special retrocession commission and the religious diocese, modifying the lower court’s judgment to dismiss the action filed by the local municipality and its council, thereby upholding the administrative decision regarding the retrocession of the property. The dispute concerned the legality of an administrative act that retroceded the bare ownership of an immovable property to a religious authority, which the local authorities challenged claiming the property was part of the public communal domain and that the religious authority had not proven succession rights from the original owner. The decisive legal basis was the doctrine of procedural capacity, with the court ruling that the local council and the mayor, as organs of the local administrative unit rather than independent legal persons, lacked active procedural capacity to initiate the lawsuit without a specific mandate or resolution from the local collectivity, rendering the initial claim procedurally invalid.
Legislator headnote
AI generatedart. 91 din Legea nr. 215/2001, art. 121 din Constituția, art. 312 alin. (3) C. proc. civ, art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. (3) C. proc. civ; Municipal organs' lack of procedural capacity to challenge religious property retrocession without specific collective mandate: The dispute concerned the legality of an administrative act that retroceded the bare ownership of an immovable property to a religious authority, which the local authorities challenged claiming the property was part of the public communal domain and that the religious authority had not proven succession rights from the original owner. The decisive legal basis was the doctrine of procedural capacity, with the court ruling that the local council and the mayor, as organs of the local administrative unit rather than independent legal persons, lacked active procedural capacity to initiate the lawsuit without a specific mandate or resolution from the local collectivity, rendering the initial claim procedurally invalid.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis for modifying the lower court's sentence and dismissing the action, as explicitly cited in the dispositive before the final order.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea introdusă la data de 22 mai 2005 și precizată ulterior, Consiliul Local al comunei Teremia Mare au solicitat ca, în contradictoriu cu Comisia specială de retrocedare a unor bunuri și imobile care au aparținut cultelor religioase din România și cu Episcopia Romano Catolică din Timișoara, să se dispună anularea deciziei nr. 219 din 5 aprilie 2004, emisă de prima pârâtă, ca nelegală.
Prin actul administrativ mai sus menționat s-a dispus retrocedarea către pârâta secundă, a nudei proprietăți, a imobilului compus din construcție și terenul aferent, situat în comuna Teremia Mare, județul Timiș, înscris în C.F. la nr. 1494, nr. top 219-221.
Reclamanții și-au motivat acțiunea, arătând că imobilul în litigiu face parte din domeniul public de interes comunal, fiind înscris în lista bunurilor publicată în M. Of. nr. 699 bis/24.09.2002. Ca atare, fiind vorba de un bun inalienabil, imprescriptibil și insesizabil, acesta nu putea face obiect al retrocedării.
S-a precizat că imobilul respectiv a fost preluat de la Fondul Școlar D.S.M. din Teremia Mare, iar Episcopia Romano-Catolică Timișoara nu a făcut dovada calității de succesoare a acelei instituții.
Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 123/PI din 7 aprilie 2005, a admis acțiunea, așa cum a fost formulată.
În esență, instanța a reținut că pârâta Episcopia Romano-Catolică Timișoara nu a făcut dovada dreptului pretins, actele depuse în dosar atestând faptul că anterior Decretului nr. 176/1948, bunul imobil a aparținut Fondului Școlar D.S.M., fiind dobândit prin donație.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, pârâtele.
În cadrul unei critici care se regăsește în ambele recursuri, s-a susținut că în mod eronat, prima instanță a respins excepția invocată privind lipsa capacității procesuale pasive a Primăriei comunei Teremia Mare și a Consiliului Local comunal. Că, nefiind persoane fizice sau juridice, atât primarul, cât și consiliul local nu au capacitate procesuală activă în contenciosul administrativ.
În opinia recurentelor, situația este similară și în ce privește primăria, având în vedere că potrivit art. 91 din Legea nr. 215/2001, a administrației publice locale, aceasta constituie o structură funcțională cu activitate permanentă (în a cărei componență intră primarul, viceprimarul, secretarul unității administrativ-teritoriale, împreună cu aparatul propriu de specialitate al consiliului local) care aduce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale.
Motivul de casare este întemeiat.
Potrivit dispozițiilor art. 121 din Constituția României, revizuită și art. 21 alin. (1) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, autoritățile administrației publice, prin care se realizează autonomia locală în comune și orașe, sunt consiliile locale, comunale și orășenești, ca autorități deliberative și primarii, ca autorități executive.
În sensul acestor reglementări legale, atât consiliul local, cât și primarul nu sunt persoane juridice, ci organe ale acesteia, adică ale comunei, orașului, municipiului, după caz.
Rezultă, așadar, că are capacitate procesuală, numai colectivitatea teritorială locală, învestită cu personalitate juridică proprie și care este reprezentată în justiție prin unul dintre organele sale (primarul sau consiliul local), iar nu acestea din urmă, care sunt lipsite de personalitate juridică.
În calitatea lor de autorități ale administrației publice prin care se înfăptuiește autonomia locală, primarul și consiliul local dispun de o capacitate juridică proprie pe care, însă, o pot exercita doar în numele și interesul persoanei juridice pe care o reprezintă.
Ori, în litigiul de față, nu s-a făcut dovada unei asemenea reprezentări și nici a existenței unei hotărâri din partea Consiliului local comunal, care să abiliteze Primăria comunei Teremia Mare, să ceară în justiție anularea deciziei de retrocedare a nudei proprietăți a unui bun imobil către Parohia Romano-Catolică din Sânnicolaul Mare.
Se apreciază, deci, că instanța de fond a soluționat în mod greșit excepția invocată de pârâta secundă, prin întâmpinare și că în realitate, acțiunea în anulare a actului administrativ a fost formulată de persoane lipsite de capacitate procesuală activă.
Ținând seama de aceste considerente, care fac de prisos analiza celorlalte susțineri ale recurenților din motivele de casare scrise, urmează a se admite recursurile.
Pe cale de consecință, va fi modificată sentința, în sensul respingerii acțiunii introduse de reclamanții Primăria comunei Teremia Mare, prin Primarul său și Consiliul Local al comunei Teremia Mare.
Văzând și dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. (3) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de Comisia specială de retrocedare a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase din România de pe lângă Guvernul României și Episcopia Romano Catolică Timișoara împotriva sentinței civile nr. 123/PI din 7 aprilie 2005 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ.
Modifică sentința atacată și respinge acțiunea formulată de reclamanții Primăria Teremia Mare și Consiliul Local Teremia Mare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 aprilie 2006.