In-kind restitution of state-taken land under Law No. 10/2001 and the application of the reformation in peius prohibition to cassation appeals
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the appellant’s appeal, leaving the Court of Appeal’s decision, which had affirmed the first instance judgment, in force. The case involved an action under Law No. 10/2001 where the plaintiff sought to compel the municipality to issue a decision for the in-kind restitution of a specific plot of land, backed by a penalty for each day of delay, following the demolition of a state-seized cinema building in 2001. The appellate court had refused to award the requested damages because the trial court had not ruled on the restitution request, and awarding the penalty at the appeal stage would have violated the principle of *reformatio in peius* by worsening the appellant’s position. The Supreme Court upheld this reasoning, holding that under Article 296, paragraph 2, and Article 316 of the Code of Civil Procedure, the principle prohibiting a worse outcome in one's own appeal applies to cassation instances as well, thus precluding the Supreme Court from granting the coercive damages or modifying the lower courts' refusal.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 296 C. proc. civ, art. 316 C. proc. civ; In-kind restitution of state-taken land under Law No. 10/2001 and the application of the reformation in peius prohibition to cassation appeals: Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul B.M. a chemat în judecată Primăria municipiului Galați și a solicitat ca, sub sancțiunea unor daune cominatorii de câte 5.000.000 lei pe fiecare zi întârziere, să emită decizia de restituire în natură a terenului în suprafață de 800 mp situat în Galați.
În motivarea acțiunii se arată că pe terenul în litigiul a existat un cinematograf ce a aparținut mamei sale H.B.E. Imobilul a fost preluat de stat în anul 1948. În anul 2001 construcția a fost demolată. După apariția Legii nr. 10/2001 mama sa a formulat notificare legală pentru restituirea terenului și acordarea de despăgubiri pentru construcții, dar nu a primit nici un răspuns.
Tribunalul Galați, prin sentința civilă nr. 942 din 23 noiembrie 2004 a admis acțiunea promovată în baza Legii nr. 10/2001 de către reclamant și a obligat Primăria municipiului Galați să emită decizie conform Legii nr. 10/2001 la notificarea reclamantului.
Reclamantul a formulat apel. A susținut că instanța nu a sancționat pârâta pentru că nu a emis dispoziția la notificare, și nu a răspuns la solicitarea expresă de a restitui în natură terenul.
Curtea de Apel Galați, prin decizia civilă nr. 407 din 16 martie 2005 a respins apelul declarat de reclamant.
Instanța de apel a reținut că deși instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii de restituire în natură a terenului, față de modalitatea în care apelantul reclamant a înțeles să prezinte dovezile pentru cererea de restituire în natură a terenului, nu poate dispune în sensul respingerii cererii, întrucât ar echivala cu înrăutățire a situației apelantului în propria-i cale de atac.
Drept consecință, nu se poate nici dispune cu privire la obligarea pârâtei la plata unor daune cominatorii, ca mijloc de sancțiune. De altfel, unele acte doveditoare nu au fost depuse odată cu notificarea.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se susține, în esență, că prin hotărârile instanțelor s-a ajuns la pronunțarea unei soluții lipsite de finalitate. Prin acțiune s-a solicitat emiterea unei dispoziții de restituire în natură a unui teren sub sancțiunea plății unor daune cominatorii. Asupra acestei acțiuni instanța de fond nu s-a pronunțat și nici instanța de apel.
Recursul se privește ca nefondat.
Instanța de apel a aplicat corect prevederile art. 296, teza doi, potrivit cărora apelantului nu i se poate crea în propria cale de atac o situație mai grea decât cea din hotărârea atacată.
Or, în această situație instanța, prin hotărârea recurată, nu putea acorda daune cominatorii, ca sancțiune civilă, și nu ca daune interese în folosul reclamantului raportat la valoarea prejudiciului, atâta timp cât motivul menținerii hotărârii de fond era respectarea principiului enunțat de art. 296 teza doi C. proc. civ.
Pentru aceleași motive nici instanța de recurs nu poate casa hotărârile. Prevederile art. 296 C. proc. civ. sunt aplicabile și în instanța de recurs, conform art. 316 C. proc. civ.
Pe parcursul soluționării recursului, intimata-pârâtă a prezentat copia Dispoziției nr. 1871/SR din 6 iunie 2005 prin care a fost soluționată notificarea depusă de autoarea reclamantului. Acesta a contestat dispoziția la Tribunalul Galați, litigiul fiind în curs de soluționare.
Față de cele ce preced, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul B.M. împotriva deciziei civile nr. 407/A din 16 martie 2005 a Curții de Apel Galați, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 noiembrie 2005.