Appeal admitted; partition ruling quashed and remanded to Tribunal for lack of material jurisdiction.

Asupra recursului de față;

Prin sentința civilă nr. 529 din 1 iulie 2005 a Tribunalului Sibiu pronunțată în dosarul nr. 2100/2004 a fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de reclamanta S.A.P. împotriva pârâților K.D.H. și K.K., precum și cererea reconvențională, constatându-se că reclamanta a adus îmbunătățiri la imobilul în litigiu în valoare de 39.176.555 lei. S-a dispus încetarea stării de indiviziune asupra imobilului scris în C.F. Sibiu nr. top 1336/1 casă și teren de 514 mp, nr. top 1361/1/5 curte de 124 mp, potrivit variantei I din expertiza tehnică efectuată în cauză de expertul tehnic O.V., prin formarea a două loturi și atribuirea lor.

Totodată, s-au stabilit părțile din construcții indivize, comune, în cotă de ½ pentru fiecare parte.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamanta și pârâții K. sunt coproprietari ai imobilului în litigiu în cote egale (la data pronunțării sentinței) și că reclamanta a adus îmbunătățiri la imobilul în litigiu, în valoare de 39.176.555 lei.

La formarea loturilor s-a avut în vedere raportul de expertiză efectuat în cauză, varianta I, omologată de instanță, fiind conformă cu folosința actuală și cu dispozițiile art. 741 C. civ.

Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în sensul că imobilul trebuia atribuit în întregime către aceasta, cu obligarea la sultă; că imobilul este construit în sec. XV-XVI, iar valoarea stabilită de expert este exagerată; că pentru ea are o valoare sentimentală, locuind în acest imobil de când s-a născut.

În subsidiar, a solicitat sistarea indiviziunii conform variantei II B din expertiză, care îi permite liberul acces la garajul proprietatea sa și care i-a fost atribuit.

A mai solicitat în această variantă și atribuirea pivniței în suprafață de 306 mp.

Prin decizia civilă nr. 3/A din 4 ianuarie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. 7421/2005, s-a respins apelul declarat de reclamanta S.A.P., pentru următoarele considerente:

În mod corect instanța de fond a constatat, pe baza probelor testimoniale și a raportului de expertiză, că terenul în litigiu se află acoperit de construcții apartamente și că reclamanta locuiește în unul din cele două apartamente.

Pârâții au devenit proprietari prin vânzare-cumpărare asupra cotei de ½ parte, în timpul procesului și intenția acestora a fost aceea de a folosi cota lor de proprietate și nu de a o înstrăina.

Faptul că reclamanta a acceptat varianta subsidiară a sistării indiviziunii, prin formarea de loturi și atribuirea lor, duce la concluzia că sentința este legală și temeinică.

În consecință, s-a constatat că prima instanță a aplicat dispozițiile art. 728 și urm. și 741 C. civ. și s-a dispus, în temeiul art. 296 C. proc. civ., respingerea apelului, ca nefondat.

Împotriva acestei decizii civile a declarat recurs reclamanta S.A.P. criticând-o pentru nelegalitate potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând modificarea în totalitate a deciziei atacate, admiterea apelului și schimbarea în totalitate a sentinței civile nr. 529/2005 pronunțată de Tribunalul Sibiu, în sensul admiterii acțiunii civile, așa cum a fost concluzionat în scris de către reprezentantul acesteia.

În ședința publică din 5 octombrie 2006, instanța, din oficiu, a invocat motivul de recurs, de ordine publică, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., potrivit căruia soluționarea apelului de către Curtea de Apel Alba Iulia s-a făcut cu încălcarea competenței materiale a Tribunalului, în raport de dispozițiile art. II alin. (2) din Legea nr. 219/2005.

Examinând decizia civilă pronunțată în apel, în raport de motivul de ordine publică invocat, din oficiu, de către instanță și întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., în condițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ., instanța constată recursul întemeiat, pentru următoarele considerente:

Valoarea obiectului litigiului este de 2.308.363.200 lei, așa cum rezultă din sentința civilă nr. 792 din 6 februarie 2004 a Judecătoriei Sibiu.

La data intrării în vigoare a Legii nr. 219/2005, la 17 iulie 2005, cauza se judecă în apel și se află pe rolul Curții de Apel Alba Iulia.

În raport de valoarea obiectului litigiului și de dispozițiile Codului de procedură civilă, așa cum au fost modificate prin Legea nr. 219/2005, apelurile în cauzele al căror obiect are o valoare de până la 5 miliarde lei se judecă de către tribunal, art. 2 alin. (2) C. proc. civ.

În această situație sunt incidente dispozițiile art. II alin. (2) din Legea nr. 219/2005, potrivit cărora „apelurile aflate pe rolul curților de apel la data intrării în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența tribunalului, se trimit la tribunale”.

În raport de aceste dispoziții legale, Curtea de Apel Alba Iulia, soluționând apelul, a încălcat normele de competență materială a tribunalului, astfel că motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., este întemeiat, urmând a dispune admiterea recursului, casarea deciziei civile pronunțate în apel și trimiterea cauzei pentru soluționarea apelului la instanța competentă, Tribunalul Sibiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanta S.A.P. împotriva deciziei nr. 3/A din 4 ianuarie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă, pe care o casează.

Trimite cauza pentru judecarea apelului la Tribunalul Sibiu.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 octombrie 2006.