Restitution of expropriated property under Law No. 10/2001: appeal dismissed, claimant awarded natural restitution and compensation

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 15 iulie 2004 la Tribunalul Cluj și întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 reclamanta L.E. a chemat în judecată pe pârâții Statul Român, Primarul Municipiului Cluj, Consiliul local al municipiului Cluj și Primăria Cluj, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța pârâții să-i recunoască dreptul de proprietate și să-i predea posesia și folosința asupra imobilului (teren și construcție) situat în Cluj, înscris în C.F. sub A + 2 cu nr.top. nou 8940/2 în suprafață de 854 mp și în C.F. ind. și C.F. col Cluj.

În drept a invocat dispozițiile Legii nr. 10/2001 și Legii nr. 213/1998.

În motivare a arătat că imobilul a fost preluat fără titlu. La data preluării imobilul era în proprietatea mamei sale a cărei moștenitoare este reclamanta.

La data de 2 august 2004 reclamanta și-a completat acțiunea solicitând rectificarea C.F. în sensul de a se radia din foaia nr. 9713 dreptul de proprietate al statului de sub B 4 și să se dispună intabularea dreptului de proprietate al reclamantei cu titlu de moștenire asupra imobilului înscris în C.F.

În ședința publică din data de 10 septembrie 2004 reprezentantul pârâților a invocat lipsa calității procesuale pasive a Primăriei Municipiului Cluj Napoca.

Prin sentința civilă nr. 2396 din 22 noiembrie 2004 Tribunalul Cluj a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei municipiului Cluj-Napoca și a respins acțiunea precizată.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că Primăria Municipiului Cluj-Napoca nu are calitate procesuală pasivă deoarece imobilul este deținut de Statul Român, respectiv Consiliul local al municipiului Cluj Napoca, Primarul municipiului Cluj-Napoca, acestuia revenindu-i calitatea procesuală pasivă.

Pe fondul pricinii instanța a reținut că reclamanta a făcut dovada calității sale de persoană îndreptățită în sensul dispozițiilor Legii nr. 10/2001 la măsuri reparatorii.

Prin notificarea înregistrată la Biroul executorului judecătoresc C.M. sub nr. 438 din 9 iulie 2001 reclamanta a solicitat Prefecturii Județului Cluj măsuri reparatorii sub formă de despăgubiri bănești pentru imobil.

La data de 26 iunie 2003 reclamanta și-a completat notificarea arătând că solicită restituirea în natură a apartamentelor nevândute chiriașilor și despăgubiri pentru restul clădirii, după împlinirea termenului de depunere a notificării prevăzute de art. 21 din Legea nr. 10/2001.

Prefectura județului Cluj a înaintat dosarul Primăriei municipiului Cluj Napoca.

Mai reține instanța că prin acțiune reclamanta și-a modificat obiectul notificării și că modificarea notificării nu poate fi valorificată în instanță.

Cât privește cele 6 apartamente înstrăinate chiriașilor, contractele de vânzare-cumpărare nu au fost contestate în instanță.

Împotriva acestei sentințe reclamanta a declarat apel.

Se susține că imobilul a fost preluat de stat, fără titlu, situație în care reclamanta nu și-a pierdut niciodată dreptul de proprietate și că temeiul de drept al acțiunii este în mod firesc art. 480 C. civ., completându-se cu dispozițiile Legii nr. 10/2001 dispoziții la care se face trimitere de altfel în cererea de chemare în judecată.

În mod greșit a reținut instanța că prin acțiune reclamanta și-a modificat obiectul notificării și că această modificare nu poate fi valorificată în instanță și că s-a depășit termenul prevăzut de art. 21 din Legea nr. 10/2001.

În realitate notificarea a fost completată și nu poate fi considerată tardivă din acest motiv iar, pe de altă parte, instanța trebuia să judece acțiunea așa cum a fost formulată.

Mai arată reclamanta că din cauză că nu i s-a răspuns la notificare a formulat acțiunea și că principiul consacrat în Legea nr. 10/2001 este restituirea în natură.

Prin decizia civilă nr. 808 A din 30 septembrie 2005 Curtea de Apel Cluj, secția civilă de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie, a admis apelul, a schimbat în parte sentința în sensul admiterii acțiunii formulate împotriva pârâților Primăria Municipiului Cluj-Napoca prin Primarul Municipiului Cluj-Napoca și a obligat pârâții la emiterea dispoziției pentru restituirea în natură a suprafeței de 854 mp teren, proprietatea Statului Român din C.F. nr.top. 8940/2 urmând ca pentru restul terenului de 284 mp și construcții transcrise în C.F. Cluj să se acorde măsurile reparatorii în echivalent. A menținut restul dispozițiilor referitoare la ceilalți pârâți. A obligat intimatul Primarul Municipiului Cluj-Napoca să plătească apelantei suma de 12.000.000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că promovarea acțiunii a fost determinată de lipsa răspunsului la notificare și că sunt în speță incidente dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Regimul juridic al imobilului este reglementat de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 10/2001 iar reclamanta este persoană îndreptățită la măsuri reparatorii.

Mai reține instanța că atâta timp cât legea stabilește modalitățile și măsurile reparatorii este nelegală concluzia tribunalului privind inadmisibilitatea modificării notificării și valorificării ei pe calea justiției.

În materia Legii nr. 10/2001 calitatea procesuală pasivă revine conform art. 20 alin. (3), art. 23 alin. (1) și art. 24 din lege Primăriei Municipiului Cluj-Napoca.

Împotriva acestei decizii Primarul Municipiului Cluj Napoca a formulat recurs fără a indica motivele de casare.

Prezentarea criticilor permite încadrarea lor în art. 304 pct. 4 C. proc. civ.

Hotărârea este criticată pentru că s-a substituit autorității administrative și a indicat modul în care această autoritate urmează să soluționeze notificarea. Instanța putea cel mult să oblige primăria la soluționarea notificării.

Reclamanta a înțeles să aleagă măsura reparatorie de acordare de despăgubiri bănești pentru imobilul revendicat.

Ulterior, după împlinirea termenului legal de depunere a notificării prevăzut de art. 21 din Legea nr. 10/2001 a completat notificarea iar prin acțiune a modificat obiectul notificării.

Cele șase apartamente ale imobilului au fost înstrăinate chiriașilor în condițiile Legii nr. 112/1995 iar aceste contracte de vânzare-cumpărare nu au fost desființate în instanță.

Prin întâmpinare reclamanta L.E. a solicitat respingerea recursului.

Recursul nu este fondat și va fi respins pentru considerentele ce vor urma.

Critica privind substituirea instanței autorității administrative este neîntemeiată și ca atare va fi înlăturată.

Disponibilitatea constituie un principiu specific procesului civil. Prin disponibilitate se înțelege posibilitatea conferită de lege părților de a sesiza autoritățile judiciare, de a dispune de obiectul litigiului și de mijloacele de apărare. Judecătorul nu poate soluționa un litigiu decât pe baza cererii părții interesate și numai în limitele sesizării. Așa fiind și în raport de obiectul cererii de judecată așa cum rezultă din acțiunea introductivă de instanță rezultă netemeinicia acestei critici.

Nici critica referitoare la faptul că prin notificare reclamanta a ales măsura reparatorie de despăgubiri bănești, ulterior prin acțiune și cu depășirea termenului prevăzut de art. 21 din Legea nr. 10/2001, modificată, nu va fi primită.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că regimul juridic al imobilului este cel prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 10/2001 iar reclamanta este persoană îndreptățită în înțelesul dispozițiilor art. 3 din lege.

De asemenea, reclamanta s-a conformat dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 10/2001 depunând în termen notificarea însoțită de acte doveditoare.

Modalitatea de restituire prin echivalent este o măsură cu caracter secundar, față de regula principală a restituirii în natură reglementată prin dispozițiile Legii nr. 10/2001, ambele fiind însă măsuri reparatorii prevăzute de lege, iar acordarea lor fiind apreciată în funcție de situația de fapt.

Împrejurarea invocată de pârât că reclamanta și-a schimbat obiectul notificării este lipsită de relevanță față de considerentele expuse și atâta timp cât reclamanta este persoană îndreptățită conform dispozițiilor Legii nr. 10/2001, iar regimul juridic al imobilului intră sub incidența acestei legi.

În fine critica constând în faptul că cele șase apartamente ale imobilului au fost înstrăinate chiriașilor în condițiile Legii nr. 112/1995 contractele de vânzare-cumpărare nefiind desființate în instanță, de asemenea nu poate fi primită deoarece Legea nr. 10/2001 statuează clar în art. 1 alin. (1) că imobilele preluate de stat se restituie de regulă în natură iar în alin. (2) se dispune că în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent, soluția curții de apel fiind legală și sub acest aspect.

Așa fiind, pentru considerentele expuse recursul va fi respins ca nefondat conform prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și în baza art. 274 C. proc. civ. recurentul, fiind în culpă procesuală, va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Cluj Napoca împotriva deciziei civile nr. 808 A din 30 septembrie 2005 a Curții de Apel Cluj.

Obligă recurentul să plătească intimatei-reclamante L.E. suma de 970,30 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 septembrie 2006.