Jurisdictional remand of property nullity claim based on statutory transfer of appeal competence by Law 219/2005
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appellant’s appeal solely on jurisdictional grounds and quashed the appellate decision, ordering the remand of the case to the Tribunal of Alba County for retrial of the appeal. The dispute concerned a lawsuit by a religious parish against the State and local authorities to declare the absolute nullity of state expropriation acts and subsequent property sales, claiming ownership of immovable property; the lower courts had previously dismissed the action due to the plaintiff's lack of procedural standing. The decisive legal basis was the Court’s finding that, following the entry into force of Law No. 219/2005, the Court of Appeal lacked subject-matter jurisdiction because the value of the litigation fell below the threshold for its competence, thereby constituting a public order issue that precluded examination of the merits.
Legislator headnote
AI generatedart. 2 pct. 2 C. proc. civ, art. 312 alin. (6) C. proc. civ; Jurisdictional remand of property nullity claim based on statutory transfer of appeal competence by Law 219/2005: Prin Legea nr. 219/2005 au intervenit modificări privind competența de soluționare a instanțelor de judecată, iar potrivit art. 1 și art. 2 pct. 1 lit. b) competența de soluționare a litigiului în primă instanță al cărui obiect are o valoare de până la 5 miliarde lei aparțin judecătoriei iar calea de atac este de competența tribunalului, conform art. 2 pct. 2 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Alba la data de 27 septembrie 2004, reclamanta Eparhia Reformată din Ardeal a chemat în judecată pe pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Consiliul local al municipiului Aiud, Primăria municipiului Aiud, B.I., B.M., S.L., S.A.C., A.G., T.M., T.F., C.V., D.E. și D.G. solicitând pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate nulitatea absolută a actelor de preluare de către Statul Român a imobilelor înscrise (inițial) în C.F. Aiud, actualmente în C.F. Aiud; să se constate nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate între fosta R. Aiud și pârâții, respectiv a contractelor înregistrate sub numerele 56, 55, 58, 60, 61 și 54 din 1997, vizând imobilele înscrise în CF Aiud; să se constate dreptul de proprietate al reclamantei asupra imobilelor C.F. Aiud.
Prin sentința civilă nr. 208 din 30 martie 2005 pronunțată de Tribunalul Alba, secția civilă, s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și în consecință s-a respins acțiunea, cu obligarea reclamantei la plata sumei de 12.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, prin decizia civilă nr. 1194/A din 28 octombrie 2005, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 208/2005 pronunțată de Tribunalul Alba.
Împotriva deciziei de apel a formulat cerere de recurs reclamanta-apelantă, criticând-o pentru greșita reținere în cauză a lipsei calității procesuale active.
Asupra competenței de soluționare a căilor de atac, Înalta Curte constată următoarele:
La solicitarea instanței s-a comunicat de către Primăria Municipiului Aiud că valoarea de impozitare a imobilelor ce fac obiectul litigiilor este de 2.287.430.250 lei, valoare avută în vedere pentru stabilirea competenței de soluționare a cauzei și la care nu s-au formulat obiecțiuni.
Decizia de apel a Curții de Apel Alba Iulia a fost pronunțată la data de 28 octombrie 2005, dată când intrase în vigoare Legea nr. 219/2005 de aprobare a O.U.G. nr. 138/2000 de modificare a Codului de procedură civilă.
Prin Legea nr. 219/2005 au intervenit modificări privind competența de soluționare a instanțelor de judecată, iar potrivit art. 1 și art. 2 pct. 1 lit. b) competența de soluționare a litigiului în primă instanță al cărui obiect are o valoare de până la 5 miliarde lei aparțin judecătoriei iar calea de atac este de competența tribunalului, conform art. 2 pct. 2 C. proc. civ.
Conform art. II alin. (2) din Legea nr. 219/2005, apelurile aflate pe rolul curților de apel la data intrării în vigoare a prezentei legi și care, potrivit acestei legi, sunt de competența tribunalului se trimit la tribunale.
Art. II alin. (4) din aceeași lege prevăzând că în situațiile precizate are loc trimiterea dosarelor instanțelor devenite competente să le judece.
Se constată, prin urmare, că în raport de valoarea obiectului cererii la data soluționării apelului, curtea de apel nu era competentă să soluționeze apelul în lumina dispozițiilor Legii nr. 219/2005 de modificare a normelor procedurale relativ la competență materială.
În consecință, în baza acestui motiv de ordine publică care exclude analizarea criticilor de recurs și aplicarea art. 304 pct. 3 și art. 312 alin. (6) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită (formal) recursul și să caseze decizia de apel, dispunând trimiterea cauzei la Tribunalul Alba pentru rejudecarea apelului declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 208 din 30 martie 2005 a Tribunalului Alba.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta Eparhia Reformată din Ardeal împotriva deciziei civile nr. 1194/A din 28 octombrie 2005 a Curții de Apel Alba Iulia.
Casează decizia și trimite cauza la Tribunalul Alba pentru rejudecarea apelului declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 208 din 30 martie 2005 a Tribunalului Alba.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 iunie 2006.