Jurisdictional conflict over damages in dismissed-employees claim resolved in favor of administrative tribunal
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Romanian High Court of Cassation and Justice admitted the claimant’s appeal, modified the lower ruling, and assigned jurisdiction to the Teleorman Tribunal (civil section, specialized administrative litigation panel), thereby favoring the claimant on the jurisdictional conflict over a damages claim following an administrative dismissal. The dispute arose when the Teleorman Tribunal declined material jurisdiction as civil (under art. 998 ff. Civil Code), the Alexandria Court declined in favor of the administrative court, and the Bucharest Court of Appeal set jurisdiction with the common-law court. The High Court held that, under art. 11 of Administrative Litigation Law no. 29/1990 (in force at the time), a claim for material and moral damages is accessory to the principal action for annulment of the harmful administrative act when the damage extent was unknown at the time of the annulment action (art. 12), so pursuant to art. 17 Civil Procedure Code the accessory claim follows the principal claim’s competent court—the administrative litigation tribunal—not the common-law court.
Legislator headnote
AI generatedart. 11 din Legea nr. 29/1990, art. 17 C. proc. civ, Art. 304 pct. 9 C. proc. civ, Art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ; Jurisdictional conflict over damages in dismissed-employees claim resolved in favor of administrative tribunal: The dispute arose when the Teleorman Tribunal declined material jurisdiction as civil (under art. 998 ff. Civil Code), the Alexandria Court declined in favor of the administrative court, and the Bucharest Court of Appeal set jurisdiction with the common-law court. The High Court held that, under art. 11 of Administrative Litigation Law no. 29/1990 (in force at the time), a claim for material and moral damages is accessory to the principal action for annulment of the harmful administrative act when the damage extent was unknown at the time of the annulment action (art. 12), so pursuant to art. 17 Civil Procedure Code the accessory claim follows the principal claim’s competent court—the administrative litigation tribunal—not the common-law court.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedGround for the appeal: alleged violation or misapplication of law in the challenged ruling.
Procedural basis for the High Court to admit the appeal and modify the challenged decision.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 126/2006, Tribunalul Teleorman, secția civilă, a admis excepția necompetenței materiale de soluționare a acțiunii înregistrate pe rolul instanței la 18 mai 2004, privind pe reclamantul S.N. și pârâtul Inspectoratul Școlar Teleorman, trimițându-se cauza la Judecătoria Alexandria.
S-a reținut că natura juridică a litigiului este civilă, în contextul art. 998 și urm. C. civ., iar nu administrativă.
La rândul său, Judecătoria Alexandria, prin sentința civilă nr. 451/2006 și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Teleorman, apreciind că solicitarea reclamantului privind acordarea de daune constituie o cerere accesorie în raport de acțiunea vizând anularea actului administrativ de disponibilizare a acestuia din funcția de consilier juridic.
Constatând ivit conflictul negativ de competență, Judecătoria a sesizat Curtea de Apel București ca instanță superioară comună pentru a pronunța un regulator în cauză.
Prin încheierea dată în camera de consiliu la 17 aprilie 2006, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a stabilit că acțiunea în daune are un caracter de sine-stătător, de natură civilă, astfel încât competența de soluționare aparține instanței de drept comun, în speță Judecătoriei Alexandria.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamantul, arătând că este nelegală întrucât competența de soluționare aparține instanței de contencios administrativ, adică Tribunalului Teleorman.
Recursul este întemeiat.
Potrivit art. 11 din Legea nr. 29/1990 privind contenciosul administrativ (în vigoare la momentul soluționării raportului juridic de drept substanțial), instanța de contencios administrativ este competentă să se pronunțe și asupra daunelor materiale și morale cerute, atunci când admite cererea principală vizând anularea actului administrativ vătămător, acțiunea în despăgubiri având astfel un caracter accesoriu. Or, potrivit prevederilor art. 17 C. proc. civ., cererile accesorii sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală, adică cea de contencios administrativ.
Art. 12 din același act normativ dispune că „în cazul în care cel vătămat a cerut anularea actului administrativ fără a cere în același timp și despăgubiri, întinderea pagubei nefiindu-i cunoscută la data judecării acțiunii în anulare” (cazul în speță), caracterul accesoriu al unei astfel de solicitări nu se modifică iar prevederile art. 17 C. proc. civ. sunt pe deplin incidente.
Așa fiind, în temeiul prevederilor art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și va modifica încheierea în sensul stabilirii competenței materiale de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman, secția civilă, complet specializat pentru litigii de contencios administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul S.N. împotriva încheierii date de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în camera de consiliu de la 17 aprilie 2006 în dosarul nr. 3354/2/2006.
Modifică încheierea în sensul că stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman, secția civilă complet specializat pentru contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 iunie 2006.