Expropriated agricultural equipment restitution: state prevails after quashing appellate ruling that granted reparatory measures

Deliberând asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 277/C din 30 septembrie 2002 a Tribunalului Neamț, pronunțată în dosarul nr. 1692/C/2002, s-a respins acțiunea reclamantei H.L. în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, D.G.F.P. Neamț.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin cererea inițială, reclamanta a solicitat să se dispună despăgubirea sa, prin echivalent, cu mașini agricole fabricate în România, conform notificării nr. 389 din 17 octombrie 2001.

S-a reținut că, petenta este soția supraviețuitoare a lui H.I. decedat la 11 martie 1991, conform certificatului de moștenitor nr. 1250 din 1 octombrie 1991 al Notariatului de Stat al sectorului 6 București. Defunctul soț al petentei, a fost fiul numitei H.E. și fratele numiților H.V. și D.M., pe care le moștenește, conform certificatelor nr.89/1964 și 228/2002.

De la autorii soțului petentei și de la acesta s-au expropriat în septembrie 1945, conform hotărârilor Comisiunii de Plasă pentru reforma agrară a comunei Bîra, județul Roman, mai multe suprafețe de teren, precum și inventar mort, respectiv locomobil, o batoză, două semănători, 5 grape, două pluguri și două discuri.

Instanța de fond a considerat că petenta nu a înaintat notificarea persoanei deținătoare, arătând că nu cunoaște dacă aceste bunuri mai există.

S-a considerat că singura împrejurare în care se pot restitui astfel de utilaje este atunci când se poate retroceda în natură imobilul și când aceste utilaje se dovedește că există, adică nu au fost casate, înlocuite sau distruse.

S-a apreciat, de asemenea, că cererea de despăgubire cu alte terenuri și servicii, așa cum a fost formulată de petentă, este inadmisibilă în contradictoriu cu Statul Român care are abilitatea să acorde în exclusivitate titluri de valoare nominală folosite în procesul de privatizare.

Nemulțumită de această soluție, reclamanta H.L. a declarat apel, susținând, în esență, că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică întrucât Statul Român, prin adresa nr. 3713/III B din 7 iunie 2002, a recunoscut că este îndreptățită să primească utilajele și greșit s-a reținut că utilajele, la data formulării cererii de restituire, ar fi trebuit să fie în funcțiune.

Curtea de Apel Bacău, secția civilă, prin decizia nr. 38 din 21 aprilie 2003, a admis apelul reclamantei și a schimbat în tot sentința, în sensul că a admis acțiunea în baza art.6 alin.2 din Legea nr. 10/2001 și a obligat pârâta să restituie reclamantei prin măsuri reparatorii în echivalent, conform art. 9 din Legea nr. 10/2001 următoarele utilaje: un locomobil, o batoză, două semănătoare, 5 grape, 2 pluguri și 2 discuri.

Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut că în mod greșit instanța de fond a respins cererea de restituire prin echivalent a bunurilor solicitate, raportându-se doar la dispozițiile art. 6 din Legea nr. 10/2001.

Aceasta deoarece, conform art. 9 alin. (2) din aceeași lege, când restituirea în natură nu mai este posibilă, restituirea se face prin măsuri reparatorii în echivalent, respectiv prin acordare de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, de acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital, ori, prin compensarea cu alte bunuri sau servicii, cu acordul persoanei îndreptățite.

Este adevărat că art. 6 din Legea nr. 10/2001 face vorbire de restituirea utilajelor și instalațiilor preluate de stat sau de alte persoane juridice odată cu imobilul însă, în cauza de față terenul a fost preluat la o altă dată decât utilajele a căror restituire se solicită.

Astfel, în dosarul nr. 2587/C/2002, în care s-a admis în parte contestația formulată de reclamanta H.L. în contradictoriu cu SC F.R. SA Roman, s-a dispus restituirea mai multor suprafețe de teren și restituirea prin echivalent a construcțiilor demolate, fiind respinsă ca nefondată cererea de restituire a utilajelor agricole, bunuri preluate prin procesul-verbal din 24 martie 1949, ori bunurile solicitate în prezenta cauză au fost preluate în septembrie 1945.

Mai mult, așa cum reține instanța de fond, s-a pus în discuție, conform încheierii din 27 august 2002 conexarea cauzei de față cu dosarul nr. 2587/2002, însă cererea a fost respinsă tocmai pe motivul că bunurile solicitate prin această acțiune au fost expropriate în anul 1945 conform Legii nr. 187 în timp ce utilajele ce fac obiectul celuilalt dosar au fost expropriate doi ani mai târziu.

Astfel, nu se va putea prejudicia proprietarul motivat de faptul că utilajele nu au fost expropriate odată cu terenul, dispozițiile art. 6 trebuind s fi interpretate în sensul că și utilajele cu care s-a lucrat terenul expropriat pot face obiectul măsurilor reparatorii.

Cert este faptul că, soțul defunct al reclamantei a avut în proprietate bunurile mobile solicitate, respectiv utilaje, conform fișelor moșiilor, depuse la dosar și Hotărârii nr. 128 a Comisiunii de Plasă pentru reforma agrară, fila 12 dosar fond, iar cu privire la bunurile mobile nu s-a putut stabili în posesia cui s-au aflat, motiv pentru care s-ar fi impus restituirea prin măsuri reparatorii prin echivalent.

De asemenea, s-a reținut de instanța de apel că în cauză nu s-a făcut dovada că utilajele au fost casate, înlocuite sau distruse, situație în care s-a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile art. 9 alin. (2).

În contra celei din urmă hotărâri, a declarat recurs D.G.F.P. Neamț în numele Ministerului Finanțelor Publice reprezentant al Statului Român, criticând-o ca fiind nelegală, pentru următoarele motive:

- interpretarea greșită a legii de către instanța de apel, care a avut în vedere numai art. 6 din Legea nr. 10/2001 și nu prevederile art. 6 din aceeași lege, potrivit cu care acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru utilajele și instalațiile preluate, în mod abuziv este prevăzută numai în situația în care utilajele pot fi restituite și anume, când se dovedește că nu au fost casate, înlocuite sau distruse.

În cauză reclamanta nu a făcut dovada existenței utilajelor în materialitatea lor, în conformitate cu dispozițiile legale ale art. 1169 C. civ.

Cum, în cauză nu au fost dovedite condițiile impuse de lege, în sensul ca acele bunuri și să fi fost preluate odată cu imobilul, să existe fizic la unitatea deținătoare, soluția instanței de apel estenelegală și netemeinică.

Recursul este fondat, conform considerentelor ce se vor arăta în continuare.

Potrivit art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, măsurile reparatorii privesc și utilajele, precum și instalațiile atașate imobilelor preluate de stat în mod abuziv, în afară de cazul în care au fost înlocuite, casate sau distruse.

Rezultă că textul are în vedere categoria unor imobile prin destinație, așa cum sunt definite de art. 468 alin. (1) C. civ. și impune a fi îndeplinite două condiții; pe de o parte, să existe raport de accesorialitate, de afectare, între asemenea bunuri și imobilul prin natura lui în care ele servesc, iar, pe de altă parte, ca aceste bunuri să existe fizic la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001.

Or, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că instanța de apel a acordat măsurile reparatorii solicitate, fără a ține seama de reglementările mai sus enunțate, care sunt de strictă interpretare și aplicare. Instanța de apel nu a avut în vedere faptul că reclamanta nu a produs probe, conform art. 1169 C. civ., din administrarea cărora să rezulte una din condițiile impuse de lege, respectiv aceea ca bunurile mobile devenite imobile prin destinație, solicitate de reclamantă în temeiul art. 6 din Legea nr. 10/2001, să existe la data apariției Legii speciale de reparație.

Prin urmare, Curtea va admite recursul și va modifica decizia atacată, în sensul respingerii apelului declarat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Finanțelor Publice Neamț împotriva deciziei nr. 38 din 21 aprilie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția civilă. Modifică decizia, în sensul că respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta H.L. împotriva sentinței civile nr. 277 din 30 septembrie 2002 a Tribunalului Neamț.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 iunie 2006.