Existence of legal interest to seek removal of internationally registered trademark owner where national registration pending and provisional refusal issued

Asupra recursului de față, deliberând constată următoarele:

Prin sentința nr. 1089 din 14 decembrie 2004 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a fost admisă excepția lipsei de interes a reclamantei SC S.I. srl în formularea acțiunii împotriva pârâților SC M.R. SA prin mandatar SC R. SA și O.S.I.M.

În consecință acțiunea a fost respinsă ca fiind lipsită de interes.

Instanța a reținut că prin acțiune, reclamanta a solicitat decăderea primei pârâte pentru neuz din drepturile deținute asupra mărcii Cellini, înregistrată pe cale internațională sub nr. R 347479/1988.

În motivarea acțiunii s-a arătat că la data de 16 iulie 2004 reclamanta a formulat cerere pentru înregistrarea mărcii Cellini pentru clasele 8 și 14 de produse. Abia după data constituirii depozitului național reglementar a aflat despre existența unei mărci identice cu cea a cărei protecție a solicitat-o. În acest context a luat la cunoștință că marca aparține societății M.R. SA, că este înregistrată pe cale internațională, cu țara desemnată România, conform certificatului de înregistrare pentru o perioadă de 20 de ani. Protecția privește clasele de produse 8 (tacâmuri) și 14 (metale prețioase și aliajele lor și obiecte făcute din aceste materiale sau placate: bijuterii, pietre prețioase, ceasuri și alte instrumente de măsurat timpul, accesoriile acestora).

Reclamanta a mai arătat că această marcă nu a fost folosită de titularul său în activitatea comercială pentru produsele respective, fiind încălcată astfel funcția esențială a mărcii, care este aceea de a distinge” produsele sau serviciile unei persoane fizice sau juridice de cele aparținând altor persoane”.

Au fost invocate în drept dispozițiile art. 45 lit. a) din Legea nr. 84/1998.

La termenul de judecată de la 14 decembrie 2004, pârâta prin mandatar, a invocat excepția lipsei de interes al reclamantei în promovarea acțiunii.

Examinând această excepție în contextul prevederilor art. 137 C. proc. civ., tribunalul a reținut că în cauză interesul reclamantei nu întrunește în mod cumulativ condițiile de a fi legitim, personal, născut și actual.

S-a motivat că interesul reclamantei în promovarea unei acțiuni vizând decăderea pârâtei din calitatea de titular al mărcii Cellini s-ar fi putut naște și ar fi fost actual numai în situația în care O.S.I.M. ar fi emis un aviz de refuz provizoriu întemeiat exclusiv pe existența anterioară a acestei mărci. Or, o astfel de ipoteză nu s-a dovedit, reclamanta limitându-se la simple presupuneri cu privire la un drept ce i s-ar cuveni.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

S-a arătat sub un prim aspect că instanța de fond a omis să observe că la dosarul cauzei a fost depus de către reclamantă, în cadrul probei cu acte avizul de refuz provizoriu nr. 014445 din 16 noiembrie 2004 în care se arăta: conform Legii nr. 84/1998, marca examinată nu poate fi protejată întrucât este similară cu o marcă anterioară și destinată a fi aplicată unor produse sau servicii identice sau similare”.

S-a mai susținut că interesul juridic de a formula acțiunea este născut și actual sub toate aspectele, cererea în justiție având îndeplinite condițiile de exercițiu.

Prin întâmpinare, intimata pârâtă SC M.R. SA a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

Prin decizia civilă nr. 320 din 27 septembrie 2005 Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă, a respins apelul ca nefondat.

Instanța de apel a reținut sub un prim aspect că neobservarea unui înscris depus la dosar, în cadrul administrării probei cu acte, nu conduce la desființarea hotărârii, ansamblul dovezilor putând fi reapreciat în contextul caracterului devolutiv al căii de atac.

Curtea de apel a mai reținut și motivat că tribunalul a definit temeinic condiția interesului pentru exercitarea acțiunii civile. Or, acesta lipsește, neexistând un folos practic pe care reclamanta l-ar putea obține prin admiterea cererii sale și decăderea pârâtei din drepturile conferite de marca internațională.

Înregistrarea națională a mărcii de către pârâtă cu data depozitului reglementar anterioară momentului solicitării semnului depus de reclamantă, își produce pe deplin efectele, atât din perspectiva motivelor de refuz al înregistrării semnului identic (art. 6 din Legea nr. 84/1998), cât și din punctul de vedere al utilizării acestuia de către apelantă în activitatea sa comercială pentru a-și marca produsele (art. 35 din aceeași lege).

În consecință, s-a apreciat că sentința pronunțată în fond este legală și temeinică.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC S.I. srl solicitând admiterea lui, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond la același tribunal.

S-a arătat că în cauză sunt incidente prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în sensul că au fost greșit interpretate și aplicate atât prevederile art. 129 și art. 137 C. proc. civ., cât și dispozițiile Legii nr. 84/1998.

S-a susținut că interesul procesual al recurentei reclamante este pe deplin dovedit, fiind atât legitim și personal cât și născut și actual.

Astfel, s-a arătat că recurenta reclamantă are interes de a promova acțiunea întrucât, prin decăderea pârâtei din drepturile deținute asupra mărcii înregistrate pe cale internațională, se creează premizele înregistrării mărcii pe numele său. Acest interes este legitim urmărindu-se realizarea unui drept subiectiv recunoscut de lege, acela de a dobândi marca și de a o folosi în activitatea comercială.

Prin întâmpinare pârâta SC M.R. SA, prin mandatar SC R. SA, a solicitat respingerea recursului arătând că hotărârile pronunțate sunt legale și temeinice.

Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte reține că recursul este întemeiat în sensul considerațiilor ce succed.

Ambele instanțe au soluționat în mod greșit cauza pe excepție, reținând de o manieră criticabilă și în dezacord cu o serie de probatorii, că acțiunea reclamantei nu întrunește condiția interesului juridic pentru a fi promovată.

Astfel, în condițiile în care recurenta reclamantă a făcut dovada că este titulara unei cereri de înregistrare a mărcii în nume propriu și, totodată, a solicitat pe cale separată anularea înregistrării mărcii naționale a intimatei, există interesul decăderii acesteia din urmă din drepturile decurgând din înregistrarea internațională. De altfel, aceste două înregistrări (națională și internațională) constituie, așa cum rezultă și din avizul de refuz provizoriu emis de O.S.I.M., singurele impedimente la înregistrarea mărcii pe numele recurentei.

Pe de altă parte este reală susținerea făcută prin motivele de recurs în sensul că împărtășirea punctului de vedere al instanței de apel ar putea crea o situație paradoxală cu privire la interesul promovării acțiunii în anulare pe considerentul că, oricum, pârâta intimată este titulara dreptului la marcă dobândit prin înregistrare internațională.

În privința avizului de refuz provizoriu și a efectelor lui, acesta a fost depus de reclamantă la dosarul cauzei încă în faza judecății în fond; el confirmă cererea de înregistrare a mărcii formulată de reclamantă și că acesteia i se opune înregistrarea anterioară a aceleiași mărci, efectuată pe numele pârâtei; mai mult, în cuprinsul avizului s-a menționat chiar și marca opusă la înregistrare, aceasta fiind „Cellini” și având ca titular SC M.R. SA, deci tocmai societatea împotriva căreia reclamanta și-a îndreptat pretențiile.

În fine, instanțele nu au observat împrejurarea că înregistrarea națională a mărcii, obținută de pârâtă după introducerea cererii de decădere vizează doar clasa 14 de produse a clasificării de la Nisa, în timp ce înregistrarea internațională, cu privire la care este formulată cererea de decădere, privește clasele 14 și 8, astfel încât, cel puțin în ceea ce privește clasa 8, interesul juridic al cererii de decădere ar subzista oricum.

În consecință, se constată că este întrunită, sub aspectele sale esențiale, condiția interesului juridic al reclamantei în promovarea acțiunii în justiție.

Așa fiind, potrivit prevederilor art. 304 pct. 9, art. 312, art. 313 și art. 297 alin. (1) C. proc. civ., se va admite recursul, se va casa decizia atacată și, admițându-se apelul reclamantei, se va desființa sentința, cu trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond la același tribunal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanta SC S.I. srl București împotriva deciziei civile nr. 320/A din 27 septembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală.

Casează decizia.

Admite apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 1089 din 14 decembrie 2004 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă.

Desființează sentința și trimite cauza spre rejudecare la același tribunal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 mai 2006.