Mootness of property revendication following restitution via legislative procedure and invalidity of nationalization despite public domain classification
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appeal and modified the appellate decision to dismiss the property recovery action as having lost its object (moot), while maintaining other dispositions, effectively upholding the underlying restitutive transfer to the appellants. The dispute concerned the validity of a 1950 nationalization decree applied to a property owned by an exempt professional, where the lower courts had initially awarded the property to the heirs but the appellate court reversed this based on the state's public domain status; however, the proceedings were suspended for a statutory notification procedure during which the property was actually restituted to the heirs' successors in a separate administrative decision. The court’s decisive legal basis was the determination that the original nationalization was unlawful under the 1950 Decree because the owner was legally exempt, rendering the state's title invalid under Law No. 213/1998, but the judicial action became moot because the heirs' rights were fully realized through the substantive restitutive procedure established by Law No. 10/2001.
Legislator headnote
AI generatedart. 47 din Legea nr. 10/2001, art. 6 din Legea nr. 213/1998; Mootness of property revendication following restitution via legislative procedure and invalidity of nationalization despite public domain classification: Împotriva acestei decizii reclamanții au declarat recursul de față, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 682 din 10 octombrie 2000 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția civilă, s-a dispus admiterea acțiunii, în sensul în care a fost ulterior restrânsă, formulate de reclamanții T.D. și Ț.G. împotriva pârâților Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Constanța, orașul Eforie prin Primar, Consiliul local Eforie, R.A. A.P.P.S. prin S.R.P. Neptun.
A fost de asemenea admisă în parte cererea reconvențională modificată formulată de pârâta R.A. A.P.P.S. prin S.R.P. Neptun.
S-a dispus obligarea pârâților de a lăsa reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat în Eforie Nord, (vila S.), compus din teren de 300 mp și construcție, cu vecinătățile stabilite în raportul de expertiză tehnică.
Reclamanții au fost obligați să plătească pârâtei reconvenționale suma de 89.910.445 lei reprezentând contravaloarea investițiilor efectuate și s-a instituit în favoarea acesteia un drept de retenție asupra imobilului până la achitarea sumei menționate.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut în esență că:
- reclamanții au dovedit că sunt moștenitori, în calitate de descendenți, ai proprietarilor imobilului;
- bunul a fost naționalizat prin Decretul nr. 92/1950, cu încălcarea evidentă a prevederilor art. II din acest act normativ;
- pârâta reconvențională a efectuat lucrări de investiții la imobil, fiind îndreptățită să i se restituie contravaloarea lor.
Apelul declarat de pârâta-reclamantă R.A. A.P.P.S. împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia civilă nr. 172 din 8 mai 2001 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, care a schimbat-o în totalitate în sensul respingerii acțiunii ca nefondate.
Instanța de apel a reținut și motivat că imobilul în litigiu face parte din domeniul public al statului, aflându-se în administrarea pârâtei-reclamante, astfel încât este inalienabil și nu poate fi retrocedat reclamanților.
Împotriva acestei decizii reclamanții au declarat recursul de față, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.
Printr-o întâmpinare numită „precizări”, intimata R.A. A.P.P.S. a arătat că nu mai are calitate procesuală pasivă în cauză, bunul litigios fiind transmis prin hotărâre de guvern din domeniul privat al statului în patrimoniul SC N.O. SA.
La termenul de judecată de la 8 martie 2002, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus, la cererea recurenților reclamanți, în temeiul art. 47 din Legea nr. 10/2001, suspendarea judecării cauzei până la rezolvarea notificări formulate conform acestui act normativ.
Pe parcursul soluționării recursului reclamanții recurenți au decedat, Înalta Curte dispunând introducerea în cauză a moștenitorilor T.M.M., T.M.F.D.C., T.G.M.Ș., respectiv Ț.C.B.
După repunerea pe rol a cauzei, s-au depus la dosar înscrisuri, confirmate de toate părțile, care atestă că prin decizia nr. 57 din 15 iulie 2005, emisă de SC N.O. SA în temeiul Legii nr. 10/2001, imobilul în litigiu a fost restituit în natură moștenitorilor reclamanților, care au și fost puși în posesie.
În aceste condiții, Înalta Curte va admite recursul deoarece, sub un prim aspect, decizia Curții de Apel Constanța este greșită, titlul statului neputând fi considerat valabil în contextul art. 6 din Legea nr. 213/1998. S-a făcut dovada certă că au fost încălcate prevederile art. II din Decretul nr. 92/1950, naționalizându-se imobilul unui intelectual profesionist exceptat de la această măsură.
Cum însă acțiunea în revendicare a rămas fără obiect prin realizarea drepturilor reclamanților în cadrul procedurii instituite prin Legea nr. 10/2001, decizia atacată va fi modificată în parte, în sensul respingerii cererii ca rămasă fără obiect, iar nu ca nefondată.
Se vor menține celelalte dispoziții ale deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții T.D., continuat de moștenitorii T.M.M., T.M.F.D.C., T.G.M.Ș. și Ț.G., continuat de moștenitorul Ț.C.B. împotriva deciziei civile nr. 172/C din 8 mai 2001 a Curții de Apel Constanța.
Modifică decizia în parte, în sensul că:
Respinge acțiunea ca rămasă fără obiect.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 mai 2006.