Legality of state property acquisition and heir's standing for restitution under Law No. 10/2001
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the cassation appeal filed by the public restitution authority, leaving in force the appellate court’s decision that invalidated the administrative refusal and granted the plaintiff’s claim. The dispute concerned a civil contestation under Law No. 10/2001, where the plaintiff sought the restitution of an immovable property (construction and 308 sq. m of land) from which the state had allegedly acquired title in violation of the law; the first instance had rejected the claim due to insufficient evidence of ownership, but the appellate court reversed, finding that the civil registry certificates and other evidence established the plaintiff’s status as the heir of the original private owner and confirmed the abusive nature of the state’s acquisition. The Supreme Court upheld the appellate decision, holding that the lower court correctly applied the probative standards of Article 22 of Law No. 10/2001 and the civil procedure code to certify the antecedent ownership rights, noting that the subsequent voluntary partition and full restitution agreement between the parties further validated the plaintiff’s entitlement.
Legislator headnote
AI generatedart. 1169 C. civ, art. 22 din Legea nr. 10/2001, art. 129 alin. (5) C. proc. civ, art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ; Legality of state property acquisition and heir's standing for restitution under Law No. 10/2001: The dispute concerned a civil contestation under Law No. 10/2001, where the plaintiff sought the restitution of an immovable property (construction and 308 sq. m of land) from which the state had allegedly acquired title in violation of the law; the first instance had rejected the claim due to insufficient evidence of ownership, but the appellate court reversed, finding that the civil registry certificates and other evidence established the plaintiff’s status as the heir of the original private owner and confirmed the abusive nature of the state’s acquisition. The Supreme Court upheld the appellate decision, holding that the lower court correctly applied the probative standards of Article 22 of Law No. 10/2001 and the civil procedure code to certify the antecedent ownership rights, noting that the subsequent voluntary partition and full restitution agreement between the parties further validated the plaintiff’s entitlement.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProvision cited as the main ground for dismissing the cassation appeal as unfounded.
Full text
Asupra recursului civil de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, la data de 7 octombrie 2003, numitul M.R.S. a contestat decizia nr. 249 din 26 august 2003 emisă de RA A.P.P.S. și a solicitat anularea acesteia.
În motivarea acțiunii a arătat că a formulat, în condițiile Legii nr. 10/2001, notificarea vizând restituirea în natură sau acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul situat în București, compus din construcție și 308 mp teren însă în mod nejustificat solicitările sale au fost respinse.
Prin sentința civilă nr. 933 din 14 noiembrie 2003, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a respins contestația ca nefondată, reținând în esență că:
- nu au fost respectate de către contestator prevederile art. 1169 C. civ. și ale art. 22 din Legea nr. 10/2001, acesta neproducând dovezi cu privire la dreptul de proprietate asupra imobilului și la calitatea sa de persoană îndreptățită la restituire.
Împotriva acestei sentințe contestatorul a declarat apel iar la termenul de judecată de la 21 iunie 2004, în fața Curții de Apel București, poziția sa procesuală a fost preluată de numita M.R., care a dobândit drepturile litigioase asupra imobilului.
Prin decizia nr. 1956 din 11 octombrie 2004, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a admis apelul și a schimbat în totalitate sentința în sensul admiterii contestației și anulării deciziei administrative atacate.
Instanța de apel a reținut și motivat în esență că:
- tribunalul a încălcat prevederile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., decăzându-l în mod nejustificat pe contestator din dreptul de a propune probe și nestăruind pentru lămuriea raporturilor juridice dintre părți:
- titulara dreptului de proprietate, de la care s-a preluat imobilul, numita M.G.M., este aceeași persoană cu autoarea contestatorului, M.E., înscrisurile depuse la dosar, inclusiv certificatele de stare civilă, făcând dovadă deplină în acest sens;
- dreptul antecesorilor contestatorului asupra imobilului, ca și preluarea abuzivă, sunt stabilite, astfel încât soluția instanței de fond este în mod vădit greșită.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta RA A.P.P.S., criticând-o pentru nelegalitate și arătând că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de Legea nr. 10/2001 pentru restituirea bunului, întrucât nu s-a stabilit cu certitudine că antecesorii contestatorului au fost ultimii proprietari de la care a preluat statul român. S-a mai arătat că instanța de apel a greșit și în privința interpretării prevederilor art. 22 din Legea nr. 10/2001 cu referire la regimul probator al contestației.
Intimata M.R. a formulat întâmpinare, învederând că recursul a rămas fără obiect și fără interes deoarece prin decizia nr. 398 din 8 noiembrie 2004 RA A.P.P.S. a restituit contestatorului cota de ¼ din imobilul în litigiu iar prin actul de partaj voluntar din 22 martie 2005, M.R.S. a devenit proprietar exclusiv, plătind sulta cuvenită către RA A.P.P.S. Ulterior M.R.S. a înstrăinat imobilul numitei M.R.
S-au depus la dosarul cauzei înscrisurile la care s-a făcut referire.
Examinând actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate, Înalta Curte reține că recursul nu este fondat.
Instanța de apel a făcut o analiză pertinentă și coroborată a probatoriilor administrate, stabilind în mod cert împrejurările esențiale ale cauzei referitoare la dreptul de proprietate al antecesorilor contestatorului și la calitatea sa de persoană îndreptățită. Nu s-a constatat nici o încălcare a prevederilor art. 22 din Legea nr. 10/2001, decizia fiind, și în acest punct de vedere, în afara oricărei critici.
De altfel, temeinicia pretențiilor contestatorului este confirmată și de împrejurările ulterioare pronunțării deciziei Curții de Apel de Apel, pârâta recunoscându-i drepturile și convenind cu acesta să-i transmită în integralitate proprietatea.
Așa fiind, cum decizia atacată este legală și temeinică, recursul va fi respins ca nefondat conform prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de RA A.P.P.S. împotriva deciziei nr.1956 din 11 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 martie 2006.