Public servant's dismissal from executive officer role quashed and remanded for failure to offer vacant post

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 11 aprilie 2002, S.P. a chemat în judecată Institutul de Diagnostic și Sănătate Animală București, solicitând, în temeiul art. 130 și 133 C. muncii și art. 69, 91 și 92 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, modificată, anularea deciziei nr. 20 din 7 martie 2002, prin care această autoritate a administrației publice l-a eliberat din funcția de șef serviciu la I.P.S.V.F. Mehedinți, precum și din funcția de execuție de consilier categoria A, clasa I gradația 1, specifică medicului primar veterinar.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că măsura dispusă prin actul administrativ contestat, este nelegală, deoarece a fost luată fără ca anterior să i se fi oferit un post potrivit pregătirii sale profesionale, dintre cele vacante, existente în structura aceluiași minister și situate în județul de domiciliu.

Curtea de Apel Craiova, prin sentința nr. 160 din 20 mai 2002, a respins acțiunea, ca neîntemeiată, cu motivarea că „actele al căror conținut se conjugă armonios cu adresa nr. 1920 din 15 martie 2002”, fac „dovada îndeplinirii cerințelor prevăzute de lege, pentru a fi luată măsura eliberării reclamantului din funcția publică deținută”.

Împotriva sentinței, reclamantul a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, conform art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

Astfel, se susține că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, iar motivarea enunțată este străină de natura pricinii. Aceasta, întrucât sentința recurată nu cuprinde considerente pentru care au fost respinse temeiurile juridice invocate de reclamant, iar pe de altă parte, înșiruirea unor adrese emise de autoritatea pârâtă, nu constituie motivare, în sensul art. 261 pct. 5 C. proc. civ.

Prin cel de al doilea motiv de recurs, recurentul susține că sentința primei instanțe este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a art. 133 C. muncii, a art. 69 din Legea nr. 188/1999 și O.U.G. nr. 82/2000, art. 91 alin. (2) pct. 22.

Recursul este fondat.

Potrivit art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., hotărârea judecătorească se dă în numele legii și va cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Contrar acestor dispoziții, instanța de fond, deși în cauză, în susținerea acțiunii, reclamantul a făcut referire la texte legale și la acte emise de autoritățile administrației publice, a omis să le analizeze și să arate motivele pentru care nu a pus temei pe acestea, astfel încât, cu privire la hotărârea pronunțată, nu se poate exercita un control judiciar eficient.

Sub acest aspect, este de observat c, în considerentele sentinței, în afară de faptul că se enunță actele pe baza cărora Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor și organele sale din subordine au stabilit situația posturilor, precum și una dintre susținerile reclamantului, nu se răspunde motivat cu referire la probe, la nici una din criticile formulate prin cererea de chemarea în judecată.

Evident, că în contextul dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., modificat, instanța era obligată să facă aprecieri cu privire la susținerile părților, inclusiv ale reclamantului, care a invocat atât prevederi ale normelor legale, cât și documente emise de organe ale administrației publice, implicate în procesul de restructurare și redistribuire a funcționarilor publici.

De aceea, pentru evitarea oricărei erori în stabilirea adevărului și justa soluționare a procesului, se impune admiterea recursului și casarea sentinței, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, la aceiași instanță.

Cu ocazia rejudecării, instanța de trimitere va avea în vedere și celelalte aspecte invocate prin motivele de recurs, a căror examinare, în această fază procesuală, devine inutilă, în raport cu soluția dată primului motiv de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de S.P., împotriva sentinței civile nr. 160 din 20 mai 2002 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2003.