Restitution of Nationalized Mill Property and Applicability of "New Property" Exception Under Law no. 10/2001

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 516/F din 16 octombrie 2003, Tribunalul Galați a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul C.V. în contradictoriu cu pârâții SC P. SA Galați și A.P.A.P.S. București, pe care i-a obligat să lase în deplină proprietate și pașnică folosință imobilul situat în comuna Gohor, cu destinație inițială presă de ulei, actualmente moară de grâu și porumb, cu o suprafață aferentă de 3.837,73 mp.

S-a dispus anularea deciziei nr. 75/12 octombrie 2001, emisă de SC P. SA și s-a luat act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că tatăl reclamantului a avut în proprietate în comuna Gohor un imobil, compus din teren în suprafață de 3.343 mp, pe care se afla o clădire în care era amplasată o presă de ulei, imobile naționalizate în anul 1948.

În anul 1954, când toate presele de ulei au devenit monopol de stat, imobilul s-a transformat în moară de porumb.

În anul 1975 clădirea morii de porumb s-a consolidat și s-a extins lateral și supraetajat de către IJPIPS Galați, în prezent SC P. SA, menținându-se o moară de grâu. În prezent, atât moara de grâu, cât și cea de porumb sunt în funcțiune.

Prin decizia civilă nr. 546/A din 27 aprilie 2005, Curtea de Apel Galați a admis apelul declarat de pârâta A.P.A.P.S. București și a schimbat în parte sentința, în sensul că, admițând excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, a respins acțiunea în contradictoriu cu A.P.A.P.S.

Prin aceeași decizie a fost respins apelul declarat de pârâta SC P. SA Galați.

Pentru a decide astfel, curtea de apel a reținut că, potrivit dispozițiilor Legii nr. 10/2001, A.P.A.P.S. nu are obligația de restituire a imobilelor și nici de acordare de despăgubiri, decât în cazurile limitativ reglementate, iar potrivit art. 20 din lege, imobilele preluate în mod abuziv, deținute la data intrării în vigoare a legii de o regie autonomă, societate comercială la care statul este acționar sau asociat majoritar, se vor restitui în natură persoanei îndreptățite, prin dispoziție sau decizie motivată a unității deținătoare.

Apelul pârâtei SC P. SA a fost respins ca nefondat, motivat de faptul că, din probele administrate în cauză, nu rezultă aplicabilitatea art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001.

Nu s-a dovedit că imobilului i s-au adus modificări de structură suficient de profunde pentru a crea aparența unei construcții noi.

Faptul că pârâta a construit o baracă metalică, realizată din schelet metalic și o clădire cu pereți din cărămidă, recuperată din demolări, neizolată termic și hidrofug, fără pardoseală, tâmplărie, instalație electrică, sanitară, cu destinație de gogoșerie, neterminată, nu poate fi considerat imobil nou în raport cu cel preluat și nu reprezintă 50% din suprafața construită inițial.

Nefondată s-a constatat că este și critica referitoare la utilajele achiziționate de stat după naționalizare, deoarece nu pot fi restituite decât utilajele ce au aparținut presei de ulei, înainte de naționalizare.

În mod corect s-a dispus și restituirea suprafeței de teren aferente construcției, atât timp cât din titlul de proprietate nr. 17305- 76/1994, nu rezultă că reclamantului i s-ar fi reconstituit dreptul de proprietate și pentru această suprafață.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs pârâta SC P. SA

Invocând dispozițiile art. 304 pct. 6, 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ., pârâta a arătat că instanța a dat reclamantului ceea ce nu s-a cerut. Astfel, acesta a solicitat o presă de ulei și terenul aferent, dar în patrimoniul societății se află un imobil cu etaj, modificat și consolidat, în care funcționează două utilaje moderne pentru măcinat grâu și porumb.

În raport de dispozițiile art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001, imobilul existent este un imobil nou, iar dreptul de proprietate asupra terenului a fost deja reconstituit.

Se mai arată că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină și s-a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, pentru că nu s-a observat că expertul a adăugat la valoarea construcției și valoarea terenului, iar instanța nu s-a pronunțat cu privire la cererea pârâtei de efectuare a unei noi expertize.

În mod greșit a apreciat instanța că imobilul a trecut fără titlu valabil în proprietatea statului și că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 20 din Legea nr. 10/2001, în condițiile în care societatea este integral privatizată de la 1 septembrie 2003.

Pentru că nu s-a făcut aplicabilitatea art. 18 lit. c) și art. 27 din legea specială, hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii.

Recursul motivat vizează, de fapt, aspecte care țin de aplicarea Legii nr. 10/2001 și permite încadrarea în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Susținerea referitoare la faptul că instanța a omis să se pronunțe cu privire la cererea pârâtei pentru efectuare a unei noi expertize permite, de asemenea încadrarea în art. 304 pct. 10 din cod.

Criticile privind modalitatea de trecere a imobilului în proprietatea statului și aplicabilitatea art. 27 din Legea nr. 10/2001 nu sunt întemeiate.

Astfel, art. 2 din lege definește în termeni expliciți noțiunea de imobile preluate în mod abuziv, iar lit. a) din textul invocat, atât în forma actuală, cât și în forma în vigoare înainte de modificările intervenite prin Legea nr. 247/2005, menționează și imobilele preluate în baza Legii nr. 119/1948.

Prin urmare, în mod corect instanța de apel a constatat că preluarea imobilului a fost abuzivă și că, în cauză se cuvin măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001.

De asemenea, instanța a constatat în mod judicios că sunt aplicabile dispozițiile art. 20 din Legea nr. 10/2001.

Așa cum s-a arătat, măsurile reparatorii se stabilesc în condițiile art. 20 din lege atunci când imobilul se află în deținerea unei societăți la care statul, la data intrării în vigoare a legii era asociat ori acționar majoritar.

În cauză, așa cum rezultă din adresa Camerei de Comerț, Industrie și Agricultură Galați, la data de 25 iunie 2002, acționarul principal al SC P. SA era A.P.A.P.S., care deținea 75,5497% din acțiunile societății.

Împrejurarea că, ulterior intrării în vigoare a legii, societatea s-a privatizat integral, nu este de natură a o exonera de obligațiile ce-i incumbă prin aplicarea Legii nr. 10/2001.

De altfel, prin chiar decizia nr. 75 din 12 octombrie 2001, SC P. SA și-a recunoscut calitatea de unitate deținătoare, deoarece motivul respingerii notificării nu s-a referit la acest aspect ci la faptul că prin restituirea imobilului societatea și-ar pierde obiectul de activitate, iar A.P.A.P.S., acționar majoritar, nu a luat o decizie privind oferta de restituire prin echivalent.

Întemeiate sunt, în schimb, criticile vizând greșita aplicare a dispozițiilor art. 18 lit. c) din lege.

Potrivit formei inițiale a articolului în discuție, în vigoare la momentul judecății, măsurile reparatorii se acordau numai în echivalent atunci când imobilul a fost transformat, astfel încât a devenit un imobil nou în raport cu cel preluat.

În cauză au fost efectuate expertize atât la instanța de fond, cât și la instanța de apel.

La instanța de fond, în urma obiecțiunilor depuse de părți, expertul a precizat că evaluarea extinderilor aduse imobilului s-a făcut fără a se referi la valoarea inițială a morii și fără a se mai evalua clădirea propriu-zisă a morii și a terenului, întrucât s-a considerat că părțile au fost de acord cu restituirea în natură.

Expertiza efectuată în apel a determinat valoarea lucrărilor de dezvoltare prin raportare la valoarea totală a imobilului.

Se constată, așadar, că nici una din expertizele efectuate în cauză nu a stabilit dacă imobilul existent este un imobil nou față de cel preluat, așa cum dispunea art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001. Criteriul valoric, pentru care a optat expertiza efectuată în apel, nu a fost avut în vedere de legiuitor, cu atât mai mult cu cât în valoarea totală s-a cuprins și valoarea terenului aferent.

Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că împrejurările cauzei nu au fost pe deplin stabilite de instanța de apel. În consecință, va admite recursul declarat de pârâtă, va casa decizia atacată și, în temeiul art. 314 C. proc. civ. va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

La rejudecare se va avea în vedere că, după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, art. 18 lit. c) a fost abrogat și s-a introdus un nou art., 181, care stabilește natura măsurilor reparatorii ce se acordă în situația imobilelor la care au fost adăugate, pe orizontală și/sau verticală, în raport cu forma inițială, noi corpuri a căror arie desfășurată însumează peste 100% din aria desfășurată inițial, sau corpuri suplimentare de sine stătătoare.

Prin urmare, se impune efectuarea unei noi expertize, ce va avea în vedere criteriile stabilite de acest text și în funcție de care se vor stabili măsurile reparatorii la care persoana îndreptățită are dreptul.

Se vor administra și toate probele necesare pentru a se determina dacă dreptul de proprietate asupra terenului aferent morii a făcut obiectul reconstituirii prevăzute de legile fondului funciar, față de împrejurarea că din titlu de proprietate emis pe numele C.E., rezultă că a primit în intravilan 0,744 ha teren construcții.

În situația în care terenul aferent morii nu a făcut obiectul acestor legi, se va determina întinderea exactă a suprafeței, față de împrejurarea că reclamantul a solicitat 3.342 mp iar instanțele au dispus restituirea a 3.837,73 mp.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta SC P. SA împotriva deciziei nr. 546A din 27 aprilie 2005 a Curții de Apel Galați, secția civilă, pe care o casează și trimite cauza, spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 martie 2006.