Reclamation of property expropriated under Decree No. 223/1974; appeal dismissed, upholding denial of in-kind restitution and award of costs to respondents

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin dispoziția nr. 2893/2004 emisă de primarul orașului Cristuru Secuiesc s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului situat în orașul Cristuru Secuiesc, formulată de notificatorul P.I., cu motivarea că imobilul a fost înstrăinat fostului chiriaș cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995.

S-a stabilit totodată, ca valoare echivalentă a imobilului imposibil de restituit și cuvenită notificatorului, suma de 684.790.000 lei, în limita căreia se vor acorda măsuri reparatorii.

Contestatorul a atacat această dispoziție, prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita sub nr. 821 din 29 aprilie 2004 chemând în judecată pe pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Primăria orașului Cristuru Secuiesc, SC C. Harghita SA, R.S. și R.J. și solicitând anularea dispoziției nr. 2893/2004 emisă de Primarul orașului Cristuru Secuiesc și repunerea sa în situația anterioară preluării abuzive a imobilului de către Statul Român, intabularea dreptului de proprietate asupra acestui imobil în favoarea reclamantului, cu obligarea pârâților R. să-i lase în deplină proprietate, posesiune și folosință liniștită, imobilul în litigiu.

În motivarea acțiunii reclamantul a precizat că imobilul ce-l solicită a fost preluat abuziv în baza Decretului nr. 223/1974, iar prin dispoziția nr. 2893/2004 s-a respins în mod greșit cererea de restituire, cu motivarea că imobilul a fost vândut în condițiile Legii nr. 112/1995.

Prin sentința civilă nr. 1109 din 9 noiembrie 2004 pronunțată de Tribunalul Harghita s-a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că imobilul în litigiu a fost înstrăinat chiriașului cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, iar prin hotărârea nr. 317/1998 emisă de Consiliul județean pentru aplicarea acestei legi s-au acordat reclamantului despăgubiri. Contestația formulată de reclamant împotriva acestei hotărâri a fost respinsă prin sentința civilă nr. 861/1999 a Judecătoriei Odorheiu Secuiesc, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 749/R/2000 a Curții de Apel Târgu Mureș. De asemeni, prin sentința civilă nr. 608/2002 a Judecătoriei Odorheiu Secuiesc, definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1013/R/2003 a Curții de Apel Târgu Mureș s-a respins acțiunea formulată de reclamantul P.I. pentru anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 57/1996 încheiat între SC C. Harghita SA și cumpărătorii R.S. și R.J., cu privire la imobilul în litigiu.

Reclamantul a declarat apel împotriva sentinței sus menționate, cu motivarea că de esența soluționării cauzei este lipsa titlului valabil al statului întrucât Decretul nr. 223/1974 a fost neconstituțional chiar în raport de Constituția din 1965.

S-a mai susținut că referitor la contractul nr. 57/1996, vânzătorul trebuie să fie titularul dreptului ce se înstrăinează, în caz contrar, el nu poate transmite dreptul ce face obiectul contractului.

Prin decizia civilă nr. 206/A din 28 aprilie 2005 a Curții de Apel Târgu Mureș a respins ca nefondat apelul.

În motivarea acestei decizii s-a arătat că, întrucât contractul de vânzare-cumpărare nr. 57/1996 a fost considerat valabil încheiat, prin hotărârea judecătoriei definitivă și irevocabilă, apelantul este îndreptățit, în baza art. 18 din Legea nr. 10/201, la măsuri reparatorii numai în echivalent, conform procedurii prevăzute la art. 19 din Legea nr. 10/2001 coroborat cu pct. 19.2 din H.G. nr. 498/2003.

În termen legal, reclamantul a declarat recurs împotriva deciziei pronunțate în apel, invocând drept temei legal prevederile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., și susținând, în esență, următoarele critici:

- cumpărătorii nu se găsesc la adăpostul convenabil al bunei-credințe, întrucât, anterior actului de înstrăinare, atât vânzătorul cât și cumpărătorii cunoșteau demersurile de revendicare ale recurentului;

- de esența litigiului este lipsa titlului valabil al statului pentru preluarea imobilului întrucât Decretul nr. 223/1974 a fost neconstituțional, astfel că preluarea imobilului în litigiu s-a făcut în mod abuziv și fără titlu legal;

Intimații R.S. și R.J. au formulat întâmpinare în sensul prevederilor art. 308 alin. (2) C. proc. civ., prin care au solicitat respingerea recursului.

Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport cu criticile formulate și cu prevederile legale aplicabile, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

În conformitate cu prevederile art. 18 lit. d) din Legea nr. 10/2001, în situația imobilelor înstrăinate foștilor chiriași cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995, se stabilesc măsuri reparatorii prin echivalent.

Împrejurarea că respectivul act de înstrăinare s-a făcut cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995 rezidă din hotărârea judecătoriei prin care s-a respins acțiunea formulată de recurentul din prezenta cauză pentru anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 57/1996 încheiat între intimații pârâți, cu privire la imobilul în litigiu, respectiv sentința civile nr. 608/2002 pronunțată de Judecătoria Odorheiu Secuiesc, definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1013/R/2003 a Curții de Apel Târgu Mureș.

Față de aceste considerente, criticile vizând buna sau reaua-credință a părților la încheierea respectivului act sunt neavenite, cât timp prin hotărârea judecătoriei irevocabilă s-a statuat în sensul celor menționate.

Chiar dacă prin Legea nr. 10/2001 se recunoaște caracterul abuziv al Decretului nr. 223/1974, această apreciere trebuie însă analizată în contextul întregii reglementări a legii de reparație, care prevede reglementări diverse, raportate diferitelor situații din realitate, între care și cea în cauză, când imobilul a fost înstrăinat cu respectarea dispozițiilor legale aplicabile la momentul respectiv.

De menționat că situația imobilului în litigiu a mai fost analizată și rezolvată și prin Hotărârea nr. 317/1998 a Comisiei județene pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 112/1995, iar plângerea formulată de actualul recurent împotriva acestei hotărâri a fost respinsă prin sentința civilă nr. 861/1999 a Judecătoriei Odorheiu Secuiesc, definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 749/R/2000 a Curții de Apel Târgu Mureș.

Față de cele menționate, Curtea urmează a respinge ca nefondat recursul declarat în cauză, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul P.I. împotriva deciziei nr. 206A din 28 aprilie 2005 a Curții de Apel Târgu Mureș.

Obligă recurentul să plătească intimaților R.S. și J. suma de 400 RON cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 decembrie 2005.