Rape by minor: exclusion of mitigating circumstance and inapplicable accessory penalty of professional prohibition

Asupra recursului penal de față:

Prin sentința penală nr. 294 din 30 iunie 2006 pronunțată de Tribunalul Galați, s-a dispus condamnarea inculpatului Ț.M., la o pedeapsă de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) și (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 99, 109, 74 lit. a) și art. 76 lit. d) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen., iar în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, cu deducerea conform art. 88 C. pen., a duratei reținerii și arestării preventive de la data de 6 iulie 2005 la zi.

S-a constatat că partea vătămată M.I.I. nu s-a constituit parte civilă.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, în ziua de 4 iulie 2005, partea vătămată M.I.I., de 9 ani, s-a întâlnit cu martorii Ț.F. și Ț.G., cu care a mers în zona Primăriei comunei Măstăcani, jud. Galați, unde se aflau mai multe mașini abandonate, pentru a se juca, unde s-au întâlnit cu inculpatul și cu martorul N.I.

Ulterior, în urma unei altercații verbale avute cu inculpatul, martorul N.I. a plecat spre domiciliul vărului său, fiind urmat la scurt timp și de ceilalți martori.

Rămânând singur cu partea vătămată și cu scopul de a se răzbuna pe acesta, inculpatul i-a cerut să se dezbrace de pantaloni. Pentru că partea vătămată a refuzat, pornind în fugă spre domiciliul părinților săi, inculpatul l-a imobilizat și, sub amenințarea cu bătaia, l-a împins pe partea vătămată într-o zonă cu tufiș unde, împotriva voinței acestuia, a întreținut un raport sexual anal cu acesta.

După finalizarea raportului sexual anal, cei doi au fost surprinși de martorii N.I. și N.G.

Constatarea medico-legală a pus în evidență producerea raportului sexual anal, relevând totodată o fisură anală a părții vătămate care a necesitat pentru vindecare 2-3 zile îngrijiri medicale.

La individualizarea pedepsei, s-a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen.

Împotriva sentinței a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați.

În apelul formulat, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați a criticat hotărârea pentru greșita reținere a circumstanței prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., motivând că situația de fapt care a dus la producerea infracțiunii nu justifică reținerea circumstanței atenuante amintite, cu consecința coborârii pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut de lege.

Curtea de Apel Galați a apreciat apelul ca fiind fondat, dar nu în raport de motivele invocate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, care ar fi avut drept consecință majorarea pedepsei aplicate inculpatului cu un an, măsură care nu se justifică raportat la circumstanțele personale ale acestuia și la starea sănătății sale, dar și raportat la dispozițiile art. 37 lit. b) din C.D.C., ci în raport de faptul că trebuia aplicată inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen.

Pentru aceste considerente, prin decizia penală nr. 89/ A din 13 octombrie 2006, Curtea de Apel Galați a admis apelul parchetului, a desființat în parte sentința, interzicând ca pedeapsă accesorie și dreptul prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen., și menținând celelalte dispoziții ale sentinței.

S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus durata reținerii și arestării preventive de la 6 iulie 2005 la zi.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, criticând-o pentru aceleași motive ca cele invocate în apel.

Examinând hotărârea prin prisma criticilor formulate de parchet, care se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., ca și din oficiu, pentru cazurile de casare enunțate de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Curtea reține că recursul este fondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:

Pe baza probelor administrate în cauză, se poate stabili fără echivoc, așa cum rețin și instanțele anterioare, că la data de 4 iulie 2005, inculpatul minor l-a violat pe partea vătămată M.I.I., în vârstă de 9 ani.

Stabilind vinovăția inculpatului, prima instanță a dispus condamnarea acestuia la o pedeapsă sub limita minimă prevăzută de lege, ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 74 lit. a) și art. 76 lit. d) C. pen., măsură confirmată de instanța de apel sub acest aspect.

Pentru a recurge la această sancțiune, s-a avut în vedere faptul că la data săvârșirii infracțiunii, inculpatul avea numai 16 ani, că nu are antecedente penale și că nu și-a dat seama de consecința faptei sale. Un rol hotărâtor l-au avut concluziile referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Galați și referatul de anchetă socială întocmit de autoritatea tutelară din cadrul Primăriei Măstăcani, din care rezultă că inculpatul contribuia la procurarea bunurilor necesare traiului, desfășurând lucrări în agricultură pe terenurile unor consăteni, că provine dintr-o familie cu posibilități materiale reduse și condiții de trai precare, că este diagnosticat cu TBC.

Instanțele anterioare și-au motivat opțiunea apelând și la prevederile art. 37 lit. b) din C.D.C. adoptată de A.G.N.U. din 20 noiembrie 1989 și ratificată de România prin Legea nr. 18/1990, dispoziții conform cărora arestarea, deținerea sau întemnițarea unui minor trebuie să fie o măsură extremă, conformă cu legea și cât mai scurtă posibil.

Prima instanță și instanța de apel nu au observat însă, că pe parcursul procesului penal, inculpatul nu a regretat săvârșirea infracțiunii și implicarea sa într-un proces penal, dar mai ales, nu au observat că anterior, inculpatul a întreținut de aproximativ 10 ori raporturi sexuale orale cu sora sa, în vârstă de 14 ani și că a violat partea vătămată cu convingerea că nici aceasta nu va povesti nimic, așa cum a procedat și sora sa.

Făcând parte dintr-o familie numeroasă, cu posibilități materiale deosebit de reduse și fiind lipsit de supravegherea părinților, dezinteresați de educația sa, inculpatul este predispus la săvârșirea de noi acte infracționale de același gen.

Într-adevăr, lipsirea de libertate a unui minor trebuie să aibă un caracter extrem și o durată cât mai redusă, dar aceasta nu înseamnă că o pedeapsă privativă de libertate nu poate fi aplicată unui infractor minor periculos, autor al unor infracțiuni deosebit de grave, și că, odată stabilită o sancțiune, aceasta trebuie redusă în mod obligatoriu sub limita minimă prevăzută de lege.

Împrejurările în care s-a săvârșit infracțiunea, comportamentul antisocial anterior al inculpatului, absența unei minime supravegheri din partea părinților și carența educațională sunt date care atestă că reeducarea inculpatului se poate înfăptui prin privarea de libertate, în executarea unei sancțiuni orientate spre minimum prevăzut de lege, cu excluderea reținerii circumstanțelor atenuante.

La examinarea din oficiu a hotărârilor, pentru cazurile de casare enunțate de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată, pe lângă netemeinicia dispozițiilor privind individualizarea pedepsei, și greșita aplicare ca pedeapsă accesorie a interzicerii dreptului prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen., de către instanța de apel.

Potrivit art. 71 alin. (1) C. pen., pedeapsa accesorie constă în interzicerea unora din drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen.

Dreptul prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen., se referă la dreptul inculpatului de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie, ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit inculpatul la săvârșirea infracțiunii.

În cauză, inculpatul este trimis în judecată pentru infracțiunea de viol, săvârșită în minorat și asupra unui alt minor, infracțiune care nu are nici o legătură cu exercitarea vreunei funcții sau profesii, ori activități legale care să favorizeze săvârșirea infracțiunii.

Pe de altă parte, inculpatul minor nici nu ar fi putut să exercite o astfel de funcție sau profesie, pentru că nu avea vocația exercitării unor astfel de activități.

Pentru toate considerentele de mai sus, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Curtea va admite recursul, va casa în parte ambele hotărâri și, în baza art. 197 alin. (1) și (3) teza I cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., după înlăturarea art. 74 lit. a) C. pen., va dispune condamnarea inculpatului la pedeapsa de 5 ani închisoare.

Se va face aplicarea art. 71 alin. (2) C. pen., raportat la art. 64 lit. a) și b) C. pen., după împlinirea de către inculpat a vârstei de 18 ani.

În baza art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., raportat a art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 6 iulie 2005 la 5 decembrie 2006.

Cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia, iar onorariul de apărător din oficiu, în sumă de 100 lei se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați împotriva deciziei penale nr. 89/ A din 13 octombrie 2006 a Curții de Apel Galați, secția de minori și familie, privind pe inculpatul Ț.M.

Casează decizia penală atacată și sentința penală nr. 294 din 30 iunie 2006 a Tribunalului Galați numai cu privire la greșita reținere a circumstanței atenuante prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., dispoziție pe care o înlătură.

În baza dispozițiilor art. 197 alin. (1) și (3) teza I cu aplicarea art. 99 C. pen., condamnă pe inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare.

Face aplicarea dispozițiilor art. 71 alin. (2) C. pen., raportat la art. 64 lit. a) și b) din același cod, după împlinirea, de către inculpat, a vârstei de 18 ani.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 6 iulie 2005 la 5 decembrie 2006.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5 decembrie 2006.