Construction contract dispute: liability for defective works, verbal extras, and shared fault for non-conforming tile installation

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 1377 din 8 septembrie 2005, Tribunalul Dâmbovița, secția comercială și de contencios administrativ, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții O.A. și R.S., prin procuratorii M.I. și M.M., împotriva pârâtei SC L.I. SRL Moreni și a obligat-o pe pârâtă la restituirea către reclamanți a sumei de 252.623.722 lei ROL, reprezentând valoarea lucrărilor de construcții executate necorespunzător și a penalităților de întârziere în sumă de 50.322.568 lei, cu 19.064.051 lei cheltuieli de judecată, respingând acțiunea pentru capetele de cerere privind rezilierea contractului nr. 1/2003, acordarea penalităților de întârziere pentru nerespectarea termenului de predare și restituirea valorii lucrărilor neexecutate.

Prin aceiași hotărâre a fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de pârâtă și au fost obligați reclamanții să-i plătească pârâtei suma de 4000 lire sterline, la cursul de schimb de la data plății, reprezentând diferența neachitată din prețul imobilului contractat, cât și suma de 597.317.403 ROL reprezentând valoarea lucrărilor de construcție convenite verbal, cu 31.031.708 ROL cheltuieli de judecată.

Au fost compensate obligațiile de plată reciproce ale părților până la nivelul sumei de 302.946.290 ROL pentru pretenții și de 19.064.051 ROL pentru cheltuieli de judecată, urmând ca reclamanții să-i plătească pârâtei echivalentul în lei al sumei de 4000 lire sterline la cursul de schimb de la data plății și suma de 294.371.107 ROL, ambele pentru pretenții, cât și 11.967.657 ROL din cheltuielile de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că acțiunea reclamanților este întemeiată în parte și anume pentru suma de 252.623.722 ROL, reprezentând valoarea lucrărilor de construcție executate necorespunzător la acoperiș și pentru spaletul din zidărie și pentru această sumă instanța a apreciat că pârâta datorează și penalități de întârziere în sumă de 50.322.568 lei.

În ce privește cererea reconvențională, a reținut că aceasta este întemeiată în parte pentru suma de 4000 lire sterline, reprezentând diferența rămasă neachitată din prețul imobilului de 25.000 lire sterline și pentru suma de 597.317.403 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor ce exced contractului, dar convenite verbal de către părți și anume valoarea zidurilor inițiale de 7500 de lire, a zidurilor suplimentare și a zidului de lemn, lucrări evaluate de expertiza în construcții la valoarea de 579.614.920 ROL, din care reclamanții au achitat suma de 120.504.000 lei, rămânând diferența neachitată de 459.110.920 RON, la care se adaugă contravaloarea scării de acces din fața casei de 42.945.448 lei, suma de 7.000.000 lei reprezentând contravaloarea modificărilor aduse obiectelor sanitare și suma de 42.560.329 lei reprezentând contravaloarea holului.

S-a mai reținut prin hotărâre că, în suma de 597.317.403 ROL ce se cuvine pârâtei intră și suma de ½ din valoarea de 91.401.413 lei, reprezentând gresie, faianță, chit, adeziv și manoperă la montarea pentru a doua oară a acestora, reținându-se că în aceeași proporție îi revine reclamantului culpa pentru montarea inițială neconformă, în condițiile în care pârâta avea obligația de informare, iar reclamantul cetățean străin nu și-a manifestat explicit cerințele. Celelalte pretenții ale pârâtei au fost apreciate ca fiind nefondate și au fost respinse în consecință.

Prin decizia nr. 9 din 23 ianuarie 2006, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței mai sus menționate, confirmând ca fiind legală și temeinică hotărârea pronunțată de prima instanță, prin respingerea ca nefondate a criticilor formulate în apel.

Împotriva deciziei curții de apel au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând admiterea acestuia, casarea în tot a hotărârii atacate, iar pe fond admiterea penalităților solicitate în cuantum de 129.747.344 lei și respingerea pretențiilor intimatei-pârâte.

Recurenții-reclamanți au formulat cinci motive de recurs, reiterând identic cele cinci critici exprimate în apel și susținând în esență următoarele:

1 - penalitățile de întârziere ce li se cuveneau erau în cuantum de 129.747.344 lei, instanța apreciind în mod greșit că a fost prelungit contractul încheiat între părți;

2 - greșit s-a considerat că mai datorează intimatei suma de 4000 lire sterline, din valoarea imobilului, astfel cum a fost stabilit în contract;

3 - tot greșit au fost obligați la plata zidurilor de sprijin, pentru că această plată trebuia să fie inclusă în prețul inițial al imobilului;

4 - valoarea holului a fost cuprinsă în prețul imobilului și nu trebuia s-o suporte ei;

5 - în fine, greșit au fost obligați la plata sumei de 45.700.700 lei, reprezentând ½ din 91.401.403 lei contravaloarea gresiei, faianței, chitului, adezivului și manoperei la montarea a doua a acestora, instanțele neavând în vedere probele administrate.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea actelor dosarului, referitor la fiecare motiv de recurs formulat, se constată următoarele:

1 - termenul de execuție a lucrărilor de construcție a fost prelungit și, în aceste condiții, penalitățile de întârziere sunt datorate și corect au fost acordate, în conformitate cu prevederile art. 8 din contractul părților, în cuantum de 50.322.568 lei;

2 - din examinarea chitanțelor de plată depuse la dosar, rezultă că, având în vedere valoarea totală a imobilului, de 25.000 lire sterline, a rămas neachitată diferența de 4000 lire sterline și în mod judicios ambele instanțe au apreciat întemeiată în parte cererea reconvențională și i-au obligat pe reclamanți și la plata acestei sume;

3 - privind contravaloarea zidurilor de sprijin, corect s-a reținut că imobilul nu putea fi executat în siguranță din cauza terenului în pantă, existând pericolul alunecării, situație de care nu se face vinovată pârâta și obligarea reclamanților la plata contravalorii lor este justificată;

4 - în ce privește contravaloarea holului, se reține că deși a fost construit prin nerespectarea cotelor schiței inițiale, acesta profită reclamanților și se impune ca aceștia să suporte contravaloarea lui;

5 - referitor la cel de-al cincilea motiv de recurs ce vizează greșita obligare a reclamanților la plata a ½ din 91.401.403 lei, reprezentând contravaloare gresie, faianță, chit, adeziv și manoperă la montarea din nou se constată că instanțele au stabilit corect că, pentru montarea inițială neconformă cu cerințele reclamanților, culpa revine în egală proporție reclamanților și pârâtei, reținându-se judicios și aspectul conform căruia remontarea faianței s-a datorat solicitării reclamanților ca gresia să fie montată în linie continuă, iar faianța să fie pusă de sus în jos.

Se reține, prin urmare, că reclamanții nu au formulat nici un motiv de recurs întemeiat, de natură să conducă la desființarea deciziei curții de apel, în condițiile expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

Astfel fiind, recursul reclamanților se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanții O.A. și S.R., împotriva deciziei nr. 9 din 23 ianuarie 2006 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 septembrie 2006.