Res judicata bars rescission of stock sale contract where prior judgment established full payment of all installments

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 17 ianuarie 2005, reclamanta V.A.S. cheamă în judecată pe pârâta SC R. SA București, solicitând instanței să dispună rezoluțiunea contractului nr. 467 din 27 mai 1996 cu reținerea de către reclamantă a tuturor sumelor achitate în contul acesteia și obligarea pârâtei la restituirea acțiunilor ce au făcut obiectul contractului, obligarea aceleiași pârâte la repararea prejudiciului estimat provizoriu la suma de 418.908.245 lei cu titlu de daune interese datorate urmare a desființării contractului de vânzare - cumpărare de acțiuni și obligarea pârâtei la plata în continuare a daunelor interese constituite din dobânzi și penalități până la data rămânerii definitive a hotărârii prin care se va dispune desființarea contractului.

Prin sentința comercială nr. 1315 din 23 martie 2005, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, admite excepția autorității de lucru judecat și, în consecință, respinge acțiunea reclamantei pentru autoritate de lucru judecat, reținând că prin decizia nr. 716 din 14 mai 2002, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a stabilit, irevocabil, că pârâta a achitat toate ratele scadente, unele, respectiv rata 10,11,12,13, chiar în avans, precum și dobânzile și penalitățile datorate, așa încât reclamanta nu mai poate solicita plata acestora, și nici pentru viitor, între cele două cauze existând identitate de părți, obiect și cauză, conform art. 1201 C. civ.

Prin decizia comercială nr. 757 din 18 noiembrie 2005, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta reclamantă împotriva sentinței instanței de fond, reținând că în mod temeinic instanța criticată a admis excepția autorității lucrului judecat, stabilind corect că plata reținută ca efectuată integral printr-o hotărâre irevocabilă reprezintă modalitatea de executare directă a obligației de către pârâtă și un mod de stingere a obligației izvorând din contractul nr. 467 din 24 mai 1996, contract care și-a încetat astfel existența de la data de 29 august 2001, așa încât o cerere formulată la 17 ianuarie 2005 prin care se solicită rezoluțiunea menționatului contract apare ca lipsită de sens, iar cererile vizând despăgubirile ca accesorii cererii privind rezoluțiunea contractului vor urma soarta juridică a menționatului act principal.

Împotriva soluției instanței de apel reclamanta declară recurs solicitând, cu invocarea dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea acestuia, modificarea în totalitate a deciziei recurate în sensul admiterii apelului cu consecința desființării sentinței pronunțate de instanța de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare la această instanță.

În motivarea recursului său, reclamanta recurentă susține, în esență, că hotărârea recurată este vădit netemeinică și profund nelegală, că în cauză nu poate opera autoritatea de lucru judecat întrucât decizia nr. 716 din 14 mai 2002 a fost pronunțată într-o cauză având ca obiect rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare de acțiuni nr. 467 din 27 mai 1998 pentru neexecutarea culpabilă de către pârâta intimată a obligației de a achita ratele 1-9 din prețul pachetului de acțiuni, iar în cauza de față cererea reclamantei recurente introductivă de instanță are ca obiect rezoluțiunea aceluiași contract dar pentru neexecutarea culpabilă de către pârâta intimată a obligației de a achita ratele 10-13 din pachetul de acțiuni, care nu au făcut obiectul cererii soluționate irevocabil prin decizia nr. 716 din 14 mai 2002, aceasta din urmă fiind dată cu încălcarea principiului disponibilității întrucât pârâta nu formulase pe cale reconvențională o cerere de constatare a plății ratelor nr. 10-13.

Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta intimată solicită respingerea recursului, ca neîntemeiat, instanța de apel pronunțând, în opinia sa, o hotărâre legală și temeinică și reținând corect că întrunește condițiile prevăzute de art. 1201 C. civ. și dând eficiență autorității de lucru judecat; mai arată intimata că decizia nr. 716 din 14 mai 2002 fiind irevocabilă, recurenta nu mai poate pune în discuție, în cauza de față, netemeinicia acesteia.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea lucrărilor dosarului se constată că instanța de apel a reținut corect că în mod temeinic instanța de fond a admis excepția autorității lucrului judecat, când a apreciat că între cererea soluționată irevocabil prin decizia nr. 716 din 14 mai 2002 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, și cererea ce formează obiectul cauzei de față, este identitate de părți aflate în aceeași calitate procesuală, identitate de cauză, pretențiile formulate decurgând din același contract de vânzare cumpărare de acțiuni nr. 467 din 27 mai 1996 și cu același temei de drept, precum și identitate de obiect, întrucât obiectul și scopul urmărit de reclamantă sunt aceleași, aceasta solicitând instanței rezoluțiunea contractului pentru neîndeplinirea obligației de plată a prețului acțiunilor și obligarea pârâtei la restituirea acțiunilor.

Este nerelevant aspectul că prin cererea care a condus la pronunțarea deciziei nr. 716/2002 reclamanta recurentă a solicitat rezoluțiunea contractului pentru neplata ratelor 1 la 9, iar în cererea introductivă de instanță în cauza de față solicită rezoluțiunea aceluiași contract pentru neplata ratelor 10-13, de vreme ce în considerentele deciziei menționate, rămasă irevocabilă, s-a constatat că pârâta intimată a achitat atât ratele 1-9 cât și ratele 10, 11, 12, 13, acestea din urmă în avans, precum și dobânzile și penalitățile datorate.

Din moment ce, în urma achitării tuturor ratelor scadente și a dobânzilor și penalităților încă de la data de 29 august 2001, cum constată aceeași decizie irevocabilă, plăți acceptate de reclamantă prin primirea sumelor datorate și a plății în avans, operând astfel o executare în natură a obligației, care s-a dovedit a prezenta interes și utilitate pentru reclamantă, cum se reține în considerentele deciziei evocate, nu mai poate opera rezoluțiunea contractului, obligațiile decurgând din acesta fiind stinse prin executare integrală directă, o cerere ulterioară formulată de aceeași reclamantă, în baza aceluiași contract, deja executat, pentru plata unor rate, în speță 10-13, deja achitate urmează a fi respinsă pentru autoritate de lucru judecat, cum întemeiat s-a reținut de către instanța criticată.

Astfel fiind, se constată că întemeiat a reținut instanța de apel că instanța de fond a admis fundamentat excepția autorității de lucru judecat, decizia recurată fiind legală și temeinică, dată cu corecta aplicare a legii, respectiv a art. 1201 C. civ. și a art. 166 C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de recurenta reclamantă urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei nr. 757 din 18 noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 septembrie 2006.