Whether pre-trial detention constitutes force majeure justifying non-payment of professional union dues
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appeal filed by the defendant professional union, quashed the lower court's judgment that had annulled the administrative decisions, and remanded the case for retrial, resulting in the prevailing position of the appellant on the procedural and substantive review. The dispute involved a challenge to two administrative decisions expelling a member from the union for failure to pay annual professional fees, where the lower court had ruled that the member's status as a pre-trial detainee constituted force majeure excusing the non-payment. The Supreme Court held that while the first-instance court correctly rejected the defendant's argument regarding the statute of limitations (as the notification to the detainee was properly accounted for), it erred in finding that detention alone objectively justifies non-payment without proof of inability to pay; the Court clarified that pre-trial detention does not automatically constitute force majeure under Article 20(1) of Emergency Ordinance No. 79/1999, requiring instead concrete evidence that the detainee lacked income (such as dividends from associated commercial companies) to cover the professional dues.
Legislator headnote
AI generatedWhether pre-trial detention constitutes force majeure justifying non-payment of professional union dues: Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate și cu prevederile art. 304 și 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis și a se dispune casarea sentinței și trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 15 septembrie 2004, reclamantul P.F. a chemat în judecată U.N.P.R.L., solicitând anularea deciziilor nr. 1/2004 și, respectiv, nr. 7/2004, prin care s-a dispus radierea din calitatea de membru al uniunii, pentru neplata cotizației și a contribuției pe o perioadă de 1 an.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că întârzierea plății acelor taxe nu este nejustificată, cum cere regulamentul de funcționare a revenirii, neachitarea cotizației datorându-se împrejurării că se află în stare de arest preventiv, din octombrie 2002.
Prin sentința civilă nr. 206 din 3 februarie 2005, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a admis acțiunea și a dispus anularea actelor administrative atacate.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că nu există din partea reclamantului - arestat din 19 octombrie 2002, neplată nejustificată a cotizației și a contribuției anuale, deoarece starea de deținere reprezintă un caz de forță majoră, de imposibilitate obiectivă și de neînlăturat de achitare a taxelor către uniune.
Împotriva sentinței a declarat recurs, pârâta U.N.P.R.L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, pârâta a învederat că instanța a respins în mod greșit excepția tardivității acțiunii, fără a avea în vedere faptul că a fost depășit termenul de 30 de zile pentru atacarea actelor, calculat cel mai târziu de la 25 februarie 2004, data publicării în Monitorul Oficial, a tabloului de evidență al practicienilor în reorganizare și lichidare, în care figura reclamantul, ca radiat, pentru neplata taxelor datorate.
Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că starea de deținere nu constituie un caz de forță majoră, în condițiile în care reclamantul trebuia să încaseze venituri rezultate din exercitarea activității de reorganizare și lichidare de către societățile profesionale în care este asociat.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate și cu prevederile art. 304 și 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis și a se dispune casarea sentinței și trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță.
Critica privind tardivitatea cererii de chemare în judecată, nu este întemeiată, acțiunea fiind introdusă înăuntrul termenului de 30 de zile de la data când s-a comunicat reclamantului, la locul de deținere, măsura dispusă împotriva sa, în urma respingerii contestației împotriva deciziei de radiere. Această din urmă decizie din 16 ianuarie 2004 nu a fost comunicată la Penitenciarul București - Rahova, pârâta cunoscând situația reclamantului, arestat încă din octombrie 2002.
Recursul este, însă, fondat, cu privire la concluzia instanței privind imposibilitatea obiectivă de achitare a taxelor, împrejurare în raport cu care nu ar fi îndeplinită cerința prevăzută de art. 20 alin. (1) din O.G. nr. 79/1999, în sensul că radierea se dispune în cazul neplății nejustificate a cotizațiilor profesionale până la 30 aprilie a fiecărui an.
Astfel, instanța a reținut că simpla deținere a reclamantului justifică neplata taxelor datorate uniunii, fără a analiza susținerile pârâtei, în sensul că societatea comercială al cărei asociat majoritar este P.F., C.M. SRL, are în continuare activitate de pe urma căreia înregistrează profit, din care se puteau achita cotizațiile datorate uniunii.
Împrejurarea că reclamantul se află în stare de arest, nu constituie prin ea însăși un caz de forță majoră care să justifice neachitarea taxelor, fiind necesar a se produce dovezi privind imposibilitatea plății, datorată lipsei unor venituri.
În raport cu cele expuse mai sus, Curtea va admite recursul și va casa sentința, cu trimitere pentru completarea probelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de U.N.P.R.L. București împotriva sentinței civile nr. 206 din 3 februarie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 ianuarie 2006.