Minor's refugee status under Law 189/2000 derived from parent's recognized period of displacement.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the Bucharest Municipal Pension House, thereby upholding the appellate court's judgment that invalidated the pension authority's initial and revision decisions and ordered the payment of benefits retroactive to September 2002. The case involved an administrative dispute where a claimant, who was born in 1939, challenged the pension house's refusal to recognize her status as a beneficiary of the Refugee and Victims of Communism Law for the full period of September 15, 1940, to March 6, 1945, arguing that the authority had incorrectly limited or fragmented her recognized period of displacement. The Court held that because the claimant was a minor during the relevant period and resided with her parents, she was subject to the same deprivations as her father, whose status as a refugee for the entire requested interval had already been legally established by a prior administrative commission decision; consequently, the claimant was entitled to the same refugee status and associated benefits for the identical time frame, rendering the pension house's lack of direct documentary evidence regarding her specific movement during the 1943–1944 gap insufficient to overturn the status granted by virtue of her dependency on her father.
Legislator headnote
AI generatedMinor's refugee status under Law 189/2000 derived from parent's recognized period of displacement: Prin sentința civilă nr.660 din 14 mai 2003, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a admis acțiunea precizată, a anulat hotărârea nr.3151/2003 și decizia de revizuire nr.196/2003; a constatat că reclamanta beneficiază de prevederile art. 1 lit c) din Legea nr.189/2000 pentru perioada 15 septembrie 1940 - 6 martie 1945 și a obligat pârâta să-i acorde drepturile cuvenite cu începere de la 1 septembrie 2002.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la 7 martie 2003, reclamanta C.N. a chemat în judecată Casa de Pensii a Municipiului București, solicitând anularea hotărârii emise de aceasta cu nr.3151 din 12 februarie 2003 și recunoașterea calității de beneficiară a dispozițiilor art.1 lit.c din Legea nr.189/2000 pentru perioada 15 septembrie 1940 - 6 martie 1945.
In motivarea cererii sale, reclamanta a susținut că în mod greșit i s-a recunoscut calitatea de beneficiară a dispozițiilor Legii nr.189/2000 numai pentru perioada 10 aprilie 1944 - 6 martie 1945, în loc de 15 septembrie 1940 - 6 martie 1945.
Ulterior reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul anulării și a deciziei de revizuire nr. 196 din 25 aprilie 2003 emisă de pârâtă și prin care i s-a recunoscut perioada 15 septembrie 1940 - 1 mai 1943 și 20 aprilie 1944 – 6 martie 1945.
Prin sentința civilă nr.660 din 14 mai 2003, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a admis acțiunea precizată, a anulat hotărârea nr.3151/2003 și decizia de revizuire nr.196/2003; a constatat că reclamanta beneficiază de prevederile art. 1 lit c) din Legea nr.189/2000 pentru perioada 15 septembrie 1940 - 6 martie 1945 și a obligat pârâta să-i acorde drepturile cuvenite cu începere de la 1 septembrie 2002.
S-a reținut că reclamanta minor fiind, a locuit împreună cu părinții săi și cum acestora li s-a recunoscut perioada strămutării pe tot intervalul solicitat, s-a apreciat că și reclamanta a fost supusă acelorași persecuții.
Impotriva acestei sentinței a declarat recurs, Casa de Pensii a Municipiului București susținând în esență că reclamanta nu a făcut dovada perioadei de refugiu 1943 - 1944, cu nici un act oficial - martorii audiați arătând că în acest interval s-a aflat pe teritoriul românesc.
Recursul nu este fondat.
Reclamanta s-a născut la 24 noiembrie 1939 în comuna Bratca județul Bihor.
Reclamanta fiind minoră nu a putut locui decât împreună cu părinții săi, suferind împreună cu aceștia aceleași privațiuni.
Astfel fiind și cum prin hotărârea nr.2566 din 1 februarie 2000 comisia pentru aplicarea Legii nr.189/2000 i-a recunoscut lui G.R. tatăl reclamantei calitatea de refugiat pentru intervalul 15 septembrie 1940 – 6 martie 1945, legal și temeinic a Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a apreciat că și fiica acestuia, respectiv reclamanta beneficiază de același statut pentru același interval de timp.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a Municipiului București împotriva sentinței civile nr.660 din 14 mai 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2004.