Transfer of corporate shares versus ownership of underlying real property assets in administrative litigation.

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin H.G. nr. 147/2003 a fost aprobat transferul, cu titlu gratuit, al pachetului integral de acțiuni din capitalul social al SC A.U. SA Timișoara, reprezentând un număr de 103.245 acțiuni nominative în valoare de 25.000 lei fiecare, din proprietatea privată a Statului și din administrarea A.P.A.P.S., în proprietatea privată a județului Timiș și în administrarea Consiliului Județean Timiș.

S-a prevăzut, totodată, că județul Timiș exercită, prin Consiliul județean, toate drepturile și execută toate obligațiile ce decurg din calitatea de acționar la SC A.U. SA.

Legalitatea acestui act administrativ de autoritate a fost contestată de municipiul Timișoara, reprezentat de Primar care, prin acțiunea introdusă la data de 7 aprilie 2003, a cerut anularea lui.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că actul administrativ o vatămă în dreptul său de proprietate asupra construcțiilor și terenului ce formează Aeroportul Aviația Utilitară C. Timișoara, drept real recunoscut prin decizia nr. 1390/A din 18 octombrie 2003, pronunțată de Tribunalul Timișoara.

A precizat că, deși se cunoștea că municipiul Timișoara este proprietarul aeroportului, autoritatea publică emitentă nu l-a consultat anterior adoptării hotărârii contestate și că pachetul integral de acțiuni conține elemente, proprietatea unității administrativ-teritoriale.

Prin sentința civilă nr. 16 din 17 ianuarie 2005, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, a respins acțiunea, ca nefondată.

Instanța a reținut că o atare soluție se impune, deoarece transferul acțiunilor, dispus prin hotărârea guvernamentală atacată, nu afectează sub nici o formă, dreptul de proprietate al reclamantei asupra imobilului în litigiu. Că, deși în fapt acesta se află în patrimoniul pârâtei SC A.U. SA, prerogativele dreptului de proprietate pot fi exercitate de reclamant, în condițiile legii civile, fără nici o îngrădire determinată de proprietarul acțiunilor transferate.

Împotriva sentinței a declarat recurs, municipiul Timișoara, prin Primarul său.

Recurentul a susținut că în mod eronat, prima instanță a respins acțiunea, întrucât există o strânsă legătură între activele deținute de societatea comercială și acțiuni. În condițiile date, apare evident faptul că prin transferul pachetului de acțiuni, în situația unei eventuale nerespectări a obligațiilor societății față de terți, creditorii vor urmări bunurile aflate în patrimoniul societății, deci inclusiv clădirile proprietatea reclamantului.

Critica este neîntemeiată.

Așa cum corect a reținut instanța de fond, proprietatea asupra construcțiilor și terenului aferent, care alcătuiesc Aeroportul A.U. SA, nu se confundă cu proprietatea asupra acțiunilor acestui agent economic.

Prin urmare, din punct de vedere juridic, nu există nici o relație valorică între noțiunea de acțiune și noțiunea de patrimoniu al societății comerciale, iar valoarea patrimoniului unei societăți nu determină valoarea unei acțiuni, deoarece patrimoniul nu face parte din capitalul social.

Cum deja s-a arătat, cu prilejul expunerii rezumative a lucrărilor din dosar, hotărârea guvernamentală supusă controlului jurisdicțional pe calea contenciosului administrativ, are ca obiect, exclusiv transferul cu titlu gratuit al pachetului integral de acțiuni din capitalul social al SC A.U. SA Timișoara, din proprietatea privată a Statului și din administrarea A.P.A.P.S., în proprietatea privată a județului Timiș și în administrarea Consiliului Județean Timiș.

Actul administrativ nu vizează câtuși de puțin, dreptul de proprietate recunoscut anterior reclamantului, printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, asupra construcțiilor și terenului, utilizate cu destinația de aeroport al aviației utilitare.

Așadar, deși acțiunile transferate se regăsesc în patrimoniul SC A.U. SA, prerogativele dreptului de proprietate recunoscute în favoarea municipiului Timișoara, asupra bunurilor imobile, vor putea fi exercitate de acest titular, în condițiile legii civile și fără nici o îngrădire din partea proprietarului pachetului de acțiuni transferate prin H.G. nr. 147/2003.

În lipsa unei vătămări efective a dreptului de proprietate al reclamantului sau a unui interes legitim, în sensul dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a menține soluția primei instanțe, respingând recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de municipiul Timișoara, prin Primarul municipiului Timișoara, împotriva sentinței civile nr. 16 din 17 ianuarie 2005 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2006.