Proof of ethnic deportation for Law 189/2000 victim status insufficient via minor testimony without official archives
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice (ICCJ) admitted the appeal of the pension authority, reversed the appellate decision, and dismissed the plaintiff's claim, thereby upholding the administrative decision that denied benefits. The dispute involved a claim under Law No. 189/2000 for recognition as a beneficiary of measures for victims of ethnic persecution, specifically regarding alleged deportation to Transnistria between 1942 and 1944. The court found the appeal well-founded because the plaintiff failed to provide official documentary evidence (such as archival records or international organization documents) to prove the deportation, and the sole witness testimony was deemed insufficient as the witnesses were minors at the time and could not prove their own status as victims. The decisive legal basis was the failure to meet the evidentiary requirements under Article 1(a) of Law No. 189/2000 regarding proof of deportation to ghettos or concentration camps for ethnic reasons.
Legislator headnote
AI generatedart. 3041 C. proc. civ, art. 1 lit. a) din Legea nr. 189/2000, art. 312 C. proc. civ; Proof of ethnic deportation for Law 189/2000 victim status insufficient via minor testimony without official archives: Examinând sentința atacată, criticile formulate în recurs și potrivit art. 3041 C. proc. civ., se constată că recursul este întemeiat.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată inițial la Tribunalul Botoșani, apoi la Curtea de Apel Suceava, urmare a declinării competenței materiale de soluționare a cauzei, prin sentința nr. 327 din 24 mai 2005, a Tribunalului Botoșani, reclamanta B.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Botoșani, anularea hotărârii nr. 1536 din 25 februarie 2005, emisă de pârâtă și stabilirea calității sale de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000, pentru perioada în care a fost deportată împreună cu familia, în Transnistria, din primăvara anului 1942, până în toamna anului 1944.
În cauză, a formulat cerere de intervenție în interesul reclamantei, Partida Rromilor Social Democrată din România.
Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 295 din 7 septembrie 2005, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta B.M., precum și cererea de intervenție în interesul reclamantei, formulată de Partida Rromilor Social Democrată din România, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Botoșani și în consecință, a anulat hotărârea nr. 1536 din 25 februarie 2005, emisă de pârâtă. A stabilit că reclamanta este beneficiara drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 1 septembrie 1942 - 1 septembrie 1944.
În motivarea soluției s-a reținut că declarațiile autentificate ale martorilor, depuse în dosar, fac dovada că reclamanta a fost obligată să-și schimbe domiciliul din România, în Transnistria, din motive etnice, împreună cu familia sa.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Botoșani, criticând-o pentru nelegalitate, susținând, în esență, că reclamanta nu a făcut dovada deportării sale, împreună cu familia, în Transnistria, întrucât nu a depus nici un act oficial, eliberat de organele competente care să confirme susținerile sale și nici unul din martorii (ale căror declarații se află în dosarul de fond) nu a dovedit că, la rândul său, s-a aflat în aceeași situație cu solicitanta, fiind beneficiar în prezent al prevederilor Legii nr. 189/2000.
Examinând sentința atacată, criticile formulate în recurs și potrivit art. 3041 C. proc. civ., se constată că recursul este întemeiat.
Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Județeană Botoșani a Arhivelor Naționale a comunicat, la cererea intervenientei, că în fondurile de arhivă pe care le deține: Prefectura județului Botoșani și Dorohoi, Poliția și Legiunea de Jandarmi Botoșani și Dorohoi pe anii 1940 - 1945, nu sunt evidențe privind deportarea romilor din fostele județene Botoșani și Dorohoi, în Transnistria, în perioada 1940 - 1945.
Se reține că reclamanta nu a făcut dovada cererii sale, cu nici un act oficial eliberat de organele competente (Crucea Roșie Internațională, Arhivele Naționale Române sau direcțiile județene ale acestora, ordine, dispoziții, etc.) și nici unul din martorii L.E. și R.M. nu a dovedit cu acte că s-a aflat în aceeași situație cu solicitanta (înscrisuri oficiale, hotărâre a casei județene de pensii pentru stabilirea calității de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000), martorii respectivi fiind, de altfel, în anul 1942, în vârstă de 7 și, respectiv, 5 ani.
Față de considerentele expuse, reținând că nu s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 1 lit. a) din Legea nr. 189/2000, referitoare la situația de deportare în ghetouri și lagăre de concentrare, din motive etnice a reclamantei, urmează, în temeiul art. 312 C. proc. civ., a se admite recursul declarat de pârâtă. Se va modifica în tot sentința atacată și pe fond, se va respinge acțiunea, ca neîntemeiată, menținându-se, ca legală și temeinică, hotărârea nr. 1536 din 25 februarie 2005, emisă de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Botoșani împotriva sentinței nr. 295 din 7 septembrie 2005 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.
Modifică în tot sentința atacată și pe fond, respinge acțiunea, ca neîntemeiată.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 ianuarie 2006.