Eligibility for Holocaust victim reparations under Law No. 189/2000 contingent on sufficient documentary proof of deportation to Transnistria
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appeal filed by the defendant county pension house, reversing the appellate court’s decision and rejecting the plaintiff’s claim as unfounded, thereby upholding the challenged administrative decision. The dispute centered on an administrative challenge to the denial of benefits under Law No. 189/2000 for victims of the Holocaust, specifically regarding the plaintiff’s alleged ethnic deportation to Transnistria between 1942 and 1944. The court found the claim substantively invalid because the plaintiff failed to provide official documentation from competent state archives or international organizations confirming the deportation, and the sole supporting witness testimony was deemed insufficient as the witnesses were minors at the time of the events and did not provide official proof of their own beneficiary status. The decisive legal basis was the strict evidentiary requirement under Article 1 of Law No. 189/2000, which mandates proof of deportation to ghettos or concentration camps, a burden the plaintiff failed to meet despite the lack of documentary evidence in national archives.
Legislator headnote
AI generatedart. 3041 C. proc. civ, art. 1 lit. a) din Legea nr. 189/2000, art. 312 C. proc. civ; Eligibility for Holocaust victim reparations under Law No. 189/2000 contingent on sufficient documentary proof of deportation to Transnistria: Examinând sentința atacată, criticile formulate în recurs și potrivit art. 3041 C. proc. civ., se constată că recursul este întemeiat.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată inițial la Tribunalul Botoșani, apoi la Curtea de Apel Suceava, urmare a declinării competenței materiale de soluționare a cauzei, prin sentința nr. 329 din 24 mai 2005, a Tribunalului Botoșani, reclamantul I.R. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Botoșani, anularea hotărârii nr. 1627 din 25 februarie 2005, emisă de pârâtă și stabilirea calității sale de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000, pentru perioada în care a fost deportat împreună cu familia, în Transnistria, din primăvara anului 1942, până în toamna anului 1944.
În cauză a formulat cerere de intervenție în interesul reclamantului, Partida Romilor Social Democrată din România.
Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 293 din 7 septembrie 2005, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul I.R., precum și cererea de intervenție în interesul reclamantului, formulată de Partida Romilor Social Democrată din România, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Botoșani și în consecință, a anulat hotărârea nr. 1627 din 25 februarie 2005, emisă de pârâtă. A stabilit că reclamantul este beneficiarul drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 1 aprilie 1943 - 1 septembrie 1944.
În motivarea soluției s-a reținut că declarațiile autentificate ale martorilor, depuse în dosar, fac dovada că reclamantul a fost obligat să își schimbe domiciliul din România, în Transnistria (Bug), din motive etnice, împreună cu familia sa.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Botoșani, criticând-o pentru nelegalitate, susținând, în esență, că reclamantul nu a făcut dovada deportării sale, împreună cu familia, în Transnistria, întrucât nu a depus nici un act oficial, eliberat de organele competente care să confirme susținerile sale și nici unul din martorii (ale căror declarații se află în dosarul de fond) nu a dovedit că la rândul său, s-a aflat în aceeași situație cu solicitantul, fiind beneficiar în prezent al prevederilor Legii nr. 189/2000.
Examinând sentința atacată, criticile formulate în recurs și potrivit art. 3041 C. proc. civ., se constată că recursul este întemeiat.
Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Județeană Botoșani a Arhivelor Naționale a comunicat, la cererea intervenientei, că în fondurile de arhivă pe care le deține: - Prefectura județului Botoșani și Dorohoi, Poliția și Legiunea de Jandarmi Botoșani și Dorohoi pe anii 1940 - 1945, nu sunt evidențiate deportarea romilor din forțele județene Botoșani și Dorohoi, în Transnistria, în perioada 1940 - 1945.
Se reține că reclamantul nu a făcut dovada cererii sale, cu nici un act oficial eliberat de organele competente (Crucea Roșie Internațională, Arhivele Naționale Române sau Direcțiile județene ale acestora, ordine, dispoziții, etc.) și nici unul din martorii C.M. și B.V. nu a dovedit cu acte că s-a aflat în aceeași situație cu solicitantul (înscrisuri oficiale, hotărâre a Casei Județeane de Pensii pentru stabilirea calității de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000), martorii respectivi fiind, de altfel, în anul 1943, în vârstă de 3 și, respectiv, 8 ani.
Față de considerentele expuse, reținând că nu s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 1 lit. a) din Legea nr. 189/2000, referitoare la situația de deportare în ghetouri și lagăre de concentrare, urmează, în temeiul art. 312 C. proc. civ., a se admite recursul declarat de pârâtă. Se va modifica în tot sentința atacată și pe fond, se va respinge acțiunea, ca neîntemeiată, menținându-se, ca legală și temeinică, hotărârea nr. 1627 din 25 februarie 2005, emisă de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Botoșani împotriva sentinței nr. 293 din 7 septembrie 2005 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.
Modifică în tot sentința atacată și pe fond, respinge acțiunea, ca neîntemeiată.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 ianuarie 2006.