Eligibility for deportee benefits under Law No. 189/2000: evidentiary sufficiency of witness testimony without official documentation
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania admitted the appeal filed by the Pensions House and vacated the lower court's decision, remanding the case for retrial, thereby leaving the plaintiff's initial claim for deportee benefits pending. The dispute involved an administrative action challenging a denial of benefits under Law No. 189/2000 for deportees, where the plaintiff sought recognition of her status as a Roma deportee to Transnistria between 1942 and 1944. The appellate court had previously annulled the denial based on witness testimonies and historical notoriety, but the Supreme Court ruled that the evidence was inconclusive because the witnesses failed to provide official documents proving the deportee status or corroborating their presence in the same situation. The decisive legal basis was the evidentiary standard requiring official acts or conclusive proof to establish the specific statutory qualification of "deportee" for eligibility under the 2000 law, rather than relying solely on authentic witness declarations.
Legislator headnote
AI generatedEligibility for deportee benefits under Law No. 189/2000: evidentiary sufficiency of witness testimony without official documentation: Împotriva sentinței sus-menționate a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Botoșani care a motivat că nici reclamanta și nici martorii nu au putut să dovedească faptul că au fost persoane deportate, din motive etnice, în perioada stabilită de legiuitor, în raionul Transnistria.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiune în contencios administrativ, reclamanta C.M. a solicitat anularea hotărârii nr. 1620 din 25 februarie 2005 și să se constate că este beneficiară a drepturilor recunoscute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada cât a fost deportată, împreună cu familia, în Transnistria, începând cu primăvara anului 1942 și până în toamna anului 1944.
Prin sentința civilă nr. 315 din 7 septembrie 2005, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta C.M. și cererea de intervenție formulată de Partida Romilor Social Democrată din România. A anulat hotărârea nr. 1620 din 25 februarie 2005, emisă de Casa Județeană de Pensii Botoșani și a stabilit că reclamanta este beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada aprilie 1943 - septembrie 1944.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că declarațiile autentificate ale martorilor fac dovada că reclamanta a fost obligată să își schimbe domiciliul din România, în Transnistria, din motive etnice, împreună cu familia, fapt istoric notoriu.
Împotriva sentinței sus-menționate a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Botoșani care a motivat că nici reclamanta și nici martorii nu au putut să dovedească faptul că au fost persoane deportate, din motive etnice, în perioada stabilită de legiuitor, în raionul Transnistria.
Recursul este întemeiat, întrucât probele administrate în fața instanței de fond nu sunt concludente în dovedirea calității reclamantei, de deportată în Transnistria.
Declarațiile martorilor nu sunt pertinente, întrucât nici unul dintre aceștia nu a probat afirmațiile susținute prin declarații, cu un act oficial din care să rezulte situația deportării în Transnistria, în intervalele menționate.
În consecință, se impune suplimentarea probatoriului, cu acte oficiale și martori, care să dovedească cu acte că s-au aflat în aceeași situație cu reclamanta.
Față de cele ce preced, se impune admiterea recursului și casarea sentinței atacate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Botoșani împotriva sentinței civile nr. 315 din 7 septembrie 2005 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2006.