Recognition of WWII deportation compensation rights under Law 189/2000 based on witness testimony in lieu of official documents

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 13 aprilie 2005, B.I., în calitate de reclamantă și Partida Rromilor Social Democrată din România, în calitate de intervenientă, au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Botoșani, anularea hotărârii nr. 1648 din 25 februarie 2005, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i ateste reclamantei, calitatea de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000.

În motivare, s-a arătat că reclamanta, împreună cu familia, a fost deportată în Transnistria, din primăvara anului 1942, până în toamna anului 1944, din considerentele etnice, ceea ce o îndreptățește pe aceasta, la acordarea drepturilor legale compensatorii.

În considerarea dispozițiilor art. 7 alin. (4) din Legea nr. 189/2000, Tribunalul Botoșani, secția comercială și de contencios administrativ, inițial învestit, prin sentința nr. 298 din 23 mai 2005, a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ.

Judecând în fond pricina în primă instanță, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 255 din 7 septembrie 2005, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a stabilit că reclamanta este beneficiara drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 1 septembrie 1942 - 1 septembrie 1944, care se vor calcula începând cu data formulării cererii, 6 octombrie 2004.

Instanța a reținut că soluția se impune, în raport cu probele administrate și cu dispozițiile art. 1 lit. a) din O.G. nr. 105/1999 și ale art. 1 din Normele aprobate prin H.G. nr. 127/2002.

Împotriva sentinței, în termen legal, a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Botoșani, solicitând, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea acestei hotărâri judecătorești, în sensul respingerii acțiunii și a cererii de intervenție.

Recurenta a susținut, în esență, că în absența unor acte oficiale care să ateste susținerile intimatei-reclamante și a unor dovezi că martorii, ale căror declarații au fost administrate în cauză, s-au aflat în aceeași situație cu aceasta, instanța de fond nu putea, exclusiv în temeiul unor declarații testimoniale, să o încadreze pe intimată în dispozițiile Legii nr. 189/2000.

Criticile formulate sunt neîntemeiate.

În conformitate cu dispozițiile art. 1 lit. a) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost deportată în ghetouri și lagăre de concentrare, în străinătate.

În mod eronat recurenta-pârâtă susține că intimata-reclamantă nu s-ar afla în această situație.

Astfel, din declarațiile autentice ale martorelor L.E. și C.V., rezultă că s-a făcut dovada, în condițiile art. 4 din H.G. nr. 127/2002, că, împreună cu părinții săi, B.D. și B.C., în luna septembrie 1942, au fost deportați în U.R.S.S, raionul Transnistria, satul Varvaroka, comuna Koronika, suportând regimul de exterminare al unui ghetou din acea localitate.

Nu pot fi reținute susținerile recurentei, referitoare la precizările Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, acestea fiind simple puncte de vedere, care nu pot adăuga la lege, pe calea interpretării.

În concluzie, reținând corect situația de fapt dedusă judecății și aplicând corespunzător dispozițiile legale incidente, instanța fondului a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, motiv pentru care, în baza art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Curtea va respinge prezentul recurs, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Botoșani împotriva sentinței civile nr. 255 din 7 septembrie 2005 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2006.