Tax classification of property modernization works as capital investment versus deductible maintenance

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 25 februarie 2002, reclamanta SC M. SA Craiova a solicitat anularea deciziei nr. 72 din 25 mai 2002, emisă de Ministerul Finanțelor, prin care i-a fost respinsă contestația împotriva procesului-verbal de control nr. 3130 din 31 octombrie 2001, întocmit de inspectori din cadrul Direcției Controlului Fiscal Dolj.

În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că în mod eronat s-a considerat că lucrările de reparații cuprinse în facturile nr. 6019837 din 29 octombrie 1999 și nr. 6019881 din 6 decembrie 1999, reprezintă investiții pentru obținerea de profituri suplimentare, fără a ține cont de starea inițială a spațiilor comerciale respective și de necesitatea realizării acestor lucrări. Ca atare, greșit a fost obligată la plata impozitului pe profit aferent acestor lucrări, T.V.A. și majorări de întârziere.

Prin sentința civilă nr. 294 din 18 octombrie 2002, Curtea de Apel Craiova a admis în parte acțiunea, în sensul că a diminuat obligațiile de plată ale reclamantei cu 172.563.852 lei, impozit pe profit și 136.783.113 lei, majorări de întârziere.

Pentru a hotărî astfel, instanța și-a însușit concluziile expertizei contabile efectuate în cauză, în conformitate cu care numai parte din lucrările efectuate au condus la sporirea gradului de confort și îmbunătățirea parametrilor constructivi ,reprezentând, în fapt, lucrări de investiții.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat Dolj, care a susținut că în mod greșit s-a reținut de către instanță că lucrările facturate la 29 octombrie 1999, 6 decembrie 1999 și 31 decembrie 1999, nu reprezintă investiții, printre ele fiind îmbunătățirile performanțelor mijlocului fix.

Recursul nu este fondat.

Prin procesul-verbal de control încheiat de Direcția de Control Fiscal Dolj, nr. 3130 din 31 octombrie 2001, s-a dispus obligarea reclamantei la plata sumei de 377.067.052 lei reprezentând: impozit pe profit (226.868.379 lei), majorări de întârziere (259.573.528 lei); T.V.A. (53.944.336 lei); majorări de întârziere aferente (24.476.002 lei); majorări de întârziere aferente impozitului pe dividende (4.186.376 lei); impozit pe venit (4.757.899 lei) și majorări aferente acestuia din urmă de 3.260.132 lei.

S-a reținut că în vederea modernizării clădirii, reclamanta a efectuat în trim. IV/1999, o serie de lucrări constând în tâmplărie de aluminiu – geam termopan, lucrări care au sporit gradul de confort și ambient și care în opinia organului de control greșit au fost înregistrate pe costuri, prin aceasta fiind diminuat impozitul pe profit datorat.

În ce privește T.V.A., organele de control au considerat că în perioada executării lucrărilor, reclamanta nu îndeplinea condițiile impuse de art. 4 din O.G. nr. 11/1996.

Referitor la impozitul pe dividende s-a constatat că acesta nu a fost virat la buget concomitent cu operațiunea de majorare a capitalului social.

Expertiza contabilă efectuată în cauză și ale cărei concluzii nu au fost contestate, de altfel de pârâți< a stabilit că lucrările de înlocuire a geamurilor și tâmplăriei, reprezintă o lucrare de reparații în scopul menținerii și funcționării mijlocului fix și nicidecum o lucrare de investiții, situație în care în mod corect c/val lor a fost înregistrată în contul de „întreținere și reparații” (340.766.959 lei).

În același timp, expertul a constatat că parte din lucrările efectuate la etajul 5 al societății au condus la sporirea gradului de confort și ambient, fiind practic lucrări de investiții, aproximate la 454.115.403 lei.

În raport cu această situație, recalculând obligațiile bugetare, expertul a reținut că se impune diminuarea sumelor reținute cu titlu de impozit pe profit și majorări aferente, cu 172.563.852 lei și respectiv, 136.783.113 lei, toate celelalte sume reținute de către organele de control urmând a fi menținute ca datorate.

Față de analiza detaliată a expertului asupra naturii lucrărilor executate de societatea reclamantă și a consecințelor acesteia asupra îmbunătățirilor parametrilor construcției inițiali, modernizarea spațiilor comerciale, în mod corect s-a reținut de către instanța fondului, concluziile acesteia cu atât mai mult ,cu cât ele nu au fost combătute de pârâți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Dolj, împotriva sentinței civile nr. 294 din 18 octombrie 2002 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 iunie 2003.