Loss of Court of Accounts jurisdiction after judicial transfer and remand of fiscal accounting dispute

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin întâmpinarea, formulată în baza art. 95 alin. (2) din Legea nr. 94/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și înregistrată la Curtea de Conturi a României, sub nr. 47.782 din 19 mai 2005, C.N.C.D. a solicitat anularea dispozițiilor de la pct. 1 lit. a) și b) și de la pct. 5 din decizia nr. 14 din 9 mai 2005, emisă de președintele Secției de Control Financiar Ulterior a Curții de Conturi a României.

În primul capăt de cerere, C.N.C.D. a arătat că măsura dispusă prin pct. 1 lit. a) din decizia contestată, respectiv înregistrarea în contul 02 „Active fixe necorporale”, a sumei de 66.166.400 lei, reprezentând CD-ROM în format *ppt, este neîntemeiată, întrucât CD-ROM nu reprezintă un program informatic, ci este o componentă a activității de prestare de servicii, astfel că plata s-a făcut, în baza contractului nr. 2633 din 27 septembrie 2004, corespunzător acestei activități, iar factura și procesul-verbal de recepție au fost întocmite la valoarea totală a prestației, această valoare fiind înregistrată în contabilitate, la momentul achitării contravalorii facturii.

În al doilea capăt de cerere, C.N.C.D. a susținut că măsura dispusă prin pct. 1 lit. b) din decizia contestată, respectiv înregistrarea sumei de 38.017.708,8 lei, reprezentând bunuri scoase din evidența contabilă și existente faptic în patrimoniul instituției, este netemeinică, întrucât din procesul-verbal de casare a bunurilor rezultă că acestea nu mai sunt în stare de funcționare, fiind sparte, rupte sau defecte, chiar dacă ele fizic sunt în unitate.

În al treilea capăt de cerere privitor la constituirea fondului de premiere, C.N.C.D. a susținut că, în actul de control, pe de o parte, nu se face referire la valoarea sumelor plătite nelegal în anul 2004 și a căror recuperare s-a dispus, iar, pe de altă parte, nu s-a observat că fondul de salarii înscris în statele de plată este mai mic decât cheltuielile cu salariile aferente personalului contractual și funcționarilor publici, cu încadrarea în fondurile aprobate prin buget. În aceeași privință, C.N.C.D. mai susține că statele de funcții au fost întocmite cu respectarea prevederilor legale.

Prin decizia nr. 976/2005, Curtea de Conturi a României a admis în parte întâmpinarea formulată de C.N.C.D. și a înlăturat pct. 5 alin. (4) din decizia nr. 14 din 9 mai 2005, referitor la „Recuperarea sumelor plătite fără bază legală în anul 2004, conform prevederilor Legii nr. 53/2003, modificată prin Legea nr. 480/2003 și Legea nr. 541/2003”, menținând celelalte dispoziții ale deciziei respective.

Curtea de Conturi a României a reținut, în privința primului capăt de cerere, că înregistrarea direct pe cheltuieli materiale și servicii, a valorii totale a contractului nr. 2633 din 27 septembrie 2004, este contrară dispozițiilor legii contabilității și Planului de conturi pentru instituții publice, întrucât patrimoniul ordonatorului de credite a fost diminuat nereal prin contravaloarea activelor corporale reprezentând rezultatul acțiunii de cercetare, iar contravaloarea acestor active este de 66.166.400 lei.

În privința bunurilor scoase din evidența contabilă și existente faptic în patrimoniul instituției, Curtea de Conturi a României a menținut aspectele confirmate de reprezentanții ordonatorului de credite.

În privința pct. 5 din decizia contestată, Curtea de Conturi a României a reținut că plata unor sume necuvenite ori nedatorate și inacțiunea în ceea ce privește recuperarea acestora, atrage răspunderea civilă delictuală a ordonatorului de credite, printr-o acțiune în justiție, conform procedurilor specifice în această materie.

Împotriva deciziei nr. 976/2005 a Curții de Conturi a României a declarat recurs, C.N.C.D., întemeiat pe prevederile art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Se susține că au fost respectate dispozițiile Legii nr. 82/1991, cu privire la înregistrarea în contul 602, „obiecte de inventar în folosință, a sumei de 38.017.708,8 lei reprezentând bonuri scoase din evidența contabilă și existente faptic în patrimoniul C.N.P.C.D.”.

Cu privire la constituirea fondului de premieri se arată că acesta a fost determinat corect, fiind la aprecierea managerului instituției.

Recursul este fondat, pentru următoarele considerente.

Prin O.U.G. nr. 117/2003 a fost preluată activitatea jurisdicțională și personalul instanțelor Curții de Conturi, de către instanțele judecătorești.

Așa fiind, la data de 6 iulie 2005, când a fost pronunțată decizia nr. 976, Curtea de Conturi numai era competentă să soluționeze pricini.

Ca urmare, se va admite recursul declarat și se va casa decizia atacată.

Potrivit dispozițiilor art. 3 C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 298 din același cod, în vederea respectării dublului grad de jurisdicție, cauza va fi trimisă, pentru competentă soluționare, Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de C.N.C.D. împotriva deciziei nr. 976/2005 a Curții de Conturi a României.

Casează decizia atacată și trimite cauza, spre competentă soluționare, la Curtea de Apel București, secția a VIII-a de ontencios administrativ și fiscal.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 martie 2006.