Penal recidivism justifying differential sentencing among co-defendants in aggravated theft

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 89 din 8 februarie 2006 a Tribunalului Dolj, inculpatul M.P. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), alin. (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 4 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 C. pen.

Inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor civile în sumă de 6.387 lei (RON)către partea civilă S.N.I.F. - Dolj.

În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 lei (RON).

S-a reținut că la data de 29 februarie 2004, inculpatul M.P., împreună cu frații săi M.F. și M.G., a sustras două vane din fontă de la o stație de irigare.

Bunurile sustrase au fost valorificate la un centru de colectare a fierului vechi, suma de bani astfel obținută de 4.572.000 lei, fiind împărțită între inculpați.

Prin aceeași hotărâre judecătorească, inculpații M.F. și M.G. au fost condamnați la pedepse de câte 6 luni închisoare în baza art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), alin. (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) C. pen. Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: proces-verbal de sesizare din oficiu, proces-verbal de conducere în teren, planșe fotografice, proces-verbal de identificare a bunurilor sustrase, declarațiile martorilor, declarațiile inculpaților.

Prin decizia penală nr. 135 din 19 aprilie 2006, Curtea de Apel Craiova a admis apelul inculpatului M.P. și, făcând aplicarea art. 74 lit. c), art. 76 lit. c) și art. 80 C. pen., l-a condamnat pe acesta, la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare.

Celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute.

Apelurile promovate de inculpații M.F. și M.G. au fost respinse, ca nefondat.

Instanța de control judiciar a apreciat că tratamentul sancționator aplicat inculpatului M.P. este disproporționat față de participația penală reținută în cauză, în contextul în care inculpații au avut contribuții egale la conceperea și executarea planului infracțional.

Chiar dacă inculpatul este recidivist, pedeapsa aplicată a fost apreciată ca excesivă și, în consecință, făcându-se aplicarea art. 74 lit. c), art. 76 lit. c) și art. 80 C. pen., ea a fost reindividualizată la un an și 6 luni închisoare.

În termen legal, împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul M.P., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor pronunțate și reducerea cuantumului pedepsei aplicate la nivelul celui stabilit fraților săi împreună cu care a săvârșit infracțiunea de furt calificat.

Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.

Examinând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta nu este fondat.

Instanța de apel a făcut o temeinică individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, punând în mod judicios în evidență toate criteriile generale stabilite de art. 72 C. pen.

Având în vedere conduita sinceră a inculpatului și cooperarea manifestată pe parcursul procesului penal, instanța de apel a reținut în favoarea acestuia circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen., cu consecința reducerii pedepsei sub limita minimă prevăzută de textul de lege.

Instanța a avut în vedere și statutul de recidivist al inculpatului, stare care îl deosebește de frații săi, împreună cu care a săvârșit fapta și care sunt infractori primari.

În aceste împrejurări, în mod just pedeapsa aplicată inculpatului a fost stabilită într-un cuantum mai ridicat, pentru a se pune în evidență datele personale ale fiecărui participant, respectiv periculozitatea socială a lui M.P. care a persistat în comiterea de fapte penale.

În consecință, Curtea constată că critica formulată de inculpat prin motivele de recurs este neîntemeiată, în cauză neexistând motive de reducere a pedepsei aplicate acestuia, prin prisma dispozițiilor art. 72 și 52 C. pen.

În conformitate cu dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul inculpatului urmează să fie respins ca nefondat.

În baza art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.P. împotriva deciziei penale nr. 135 din 19 aprilie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția penală.

Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 300 lei, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru asistența juridică a inculpatului, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 18 octombrie 2006.