Non-resumption of criminal prosecution against police officers: inadmissibility of complaint absent new facts under the *ne bis in idem* principle.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal as unfounded, upholding the appellate court’s decision to reject the complaint as inadmissible and ordering the appellant to pay state court costs of 140 lei. The dispute concerned a victim's challenge to a prosecutor's resolution not to initiate criminal proceedings against specific police officers for alleged offenses including battery, abuse of power, and false statements, which had been previously sustained by a prior final judicial decision. The court relied on the principle of *ne bis in idem* under Article 2781 of the Code of Criminal Procedure, determining that since the appellant failed to demonstrate new facts or circumstances unknown to the investigating authorities that would justify reopening the case, the prior resolution not to initiate prosecution remained valid and the subsequent complaint was therefore inadmissible.
Legislator headnote
AI generatedart. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen, art. 267 C. pen, art. 2781 C. proc. pen, art. 2781 alin. (1) C. proc. pen; Non-resumption of criminal prosecution against police officers: inadmissibility of complaint absent new facts under the *ne bis in idem* principle: Înalta Curte, examinând motivele de recurs, invocate cât și din oficiu cauza potrivit art. 3859, alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rezoluția nr. 32/P/2005, din 7 aprilie 2005, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași a dispus, în temeiul art. 228 alin. (4), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale, față de făptuitorii V.C., A.P. și R.R., cercetați pentru infracțiunile prevăzute de art. 246, art. 250 și art. 267 C. pen.
Actele premergătoare începerii urmăririi penale s-au efectuat ca urmare a plângerii formulate de petiționarul A.M. în calitate de persoană vătămată, care a învederat organelor judiciare că inspectorul de poliție V.C. și agenții A.P., D.V. și R.R. l-au agresat pe data de 8 mai 2004, când l-au reținut și imobilizat.
În conformitate cu dispozițiile art. 2781 C. proc. pen., petiționarul a formulat plângere împotriva soluției procurorului la Curtea de Apel Iași, susținând că din probe rezultă vinovăția făptuitorilor, astfel că se impune tragerea lor la răspundere penală.
Prin sentința penală nr. 41 din 2 noiembrie 2005, Curtea de Apel Iași a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petiționar.
În termen legal, petiționarul a declarat recurs împotriva hotărârii sus-arătate, solicitând casarea acesteia admiterea plângerii, desființarea rezoluției nr. 32/P/2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași și trimiterea cauzei procurorului în vederea reluării cercetărilor față de făptuitori pentru faptele reclamate.
Prin decizia penală nr. 3357 din 25 mai 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a respins, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul recurent.
Urmare unui alt memoriu formulat de petiționarul A.M., conducerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, prin rezoluția nr. 63/II/2/2006, din 19 aprilie 2006, a respins, ca neîntemeiată, plângerea.
Împotriva acestei din urmă rezoluții petiționarul a formulat plângere la Curtea de Apel Iași, solicitând desființarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale și trimiterea cauzei la parchet pentru reluarea cercetărilor.
Prin sentința penală nr. 40 din 15 iunie 2006, pronunțată în dosarul nr. 2022/2006, Curtea de Apel Iași, secția penală, a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiționarul A.M.
Împotriva hotărârii sus-arătate petiționarul a declarat recurs, susținând că soluția de neîncepere a urmăririi penale a fost dată pe baza unui probatoriu incomplet, în cauză impunându-se administrarea de noi probe.
Înalta Curte, examinând motivele de recurs, invocate cât și din oficiu cauza potrivit art. 3859, alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Așa cum rezultă din dispozițiile art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., persoana în privința căreia instanța, prin hotărâre definitivă a decis că nu este cazul să se înceapă ori să se redeschidă urmărirea penală, nu mai poate fi urmărită pentru aceeași faptă, afară de cazul când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală și nu a intervenit vreunul din cazurile prevăzute de art. 10 din același cod.
Cum din plângerea petiționarului nu rezultă fapte sau împrejurări cu privire la activitatea făptuitorilor, care să justifice desființarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale Înalta Curte constată că, în mod corect, instanța de fond a respins-o ca inadmisibilă.
Așa fiind, în temeiul art. 38515, alin. (1) pct. 1, lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționar.
Conform art. 192, alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul A.M. împotriva sentinței penale nr. 40 din 15 iunie 2006 a Curții de Apel Iași.
Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 140 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 septembrie 2006.