Clemency exclusion for smuggling offenses under the Romanian Customs Code superseding prior criminal legislation

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 362 din 6 septembrie 2005, Tribunalul Constanța, în baza dispozițiilor art. 461 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a admis contestația la executare formulată de condamnatul B.V. și în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 modificată, a constatat grațiată pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată sus-numitului prin sentința penală nr. 132 din 22 aprilie 1998 a aceleiași instanțe, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 72 lit. a) din Legea nr. 30/1978, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și a art. 75 lit. a) din același cod.

Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor Legii nr. 543/2002 modificată prin Ordonanța de urgență nr. 18/2003, infracțiunea prevăzută de art. 72 lit. a) din Legea nr. 30/1978 nu este exceptată de la grațiere.

S-a mai constatat că B.V. a fost condamnat înainte de apariția actului normativ de grațiere, mandatul de executare a pedepsei fiind emis de Tribunalul Constanța la data de 5 martie 2001, dat anterior intrării în vigoare a legii.

De asemenea, s-a motivat că Legea nr. 30/1978 se încadrează în dispozițiile privind grațierea.

Împotriva sentinței, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța a declarat apel, motivul invocat fiind nelegalitatea și netemeinicia acesteia, în sensul greșitei aplicări a dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 543/2002 modificată, odată ce pedeapsa de 4 ani închisoare nu era grațiată și condamnatul s-a sustras de la executare, el fiind dat în urmărire generală în baza dispoziției Inspectoratului General al Poliției Române nr. S/123531 din 27 mai 2002.

Curtea de Apel Constanța, prin decizia nr. 287/ P din 18 noiembrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de parchet, instanța reținând că potrivit Legii nr. 543/2002 și a Ordonanței de urgență nr. 18/2003, infracțiunea de contrabandă prevăzută de art. 72 lit. a) din Legea nr. 30/1978, nu este exceptată de la grațiere, iar în ce privește sustragerea condamnatului de la executarea pedepsei, a constatat că în cauză au fost încălcate dispozițiile art. 422 pct. 3 C. proc. pen., în sensul că nu s-a făcut dovada întocmirii unui proces-verbal de către organele de poliție, act care să probeze că cel condamnat s-ar fi sustras de la executarea pedepsei.

Instanța de apel a mai reținut că din actele medicale depuse la dosar, rezultă că B.V. a fost spitalizat și, ca atare, nu s-a sustras de la executarea pedepsei.

Împotriva hotărârii instanței de apel, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța a declarat recurs, motivele invocate fiind greșita reținere a aplicării dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 543/2002 modificată prin O.U.G. nr. 18/2003, în sensul constatării grațierii pedepsei de 4 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă, prevăzută de art. 72 lit. a) din Legea nr. 30/1978, deși nu sunt întrunite condițiile legale, infracțiunea de contrabandă fiind incriminată (la data introducerii contestației la executare) în art. 175 – art. 181 din Legea nr. 141/1997, art. 4 alin. (2) din Legea nr. 543/2002, exceptând de la grațiere pedepsele aplicate pentru infracțiunea la care se face referire indiferent dacă actul normativ în baza căruia s-a aplicat inițial pedeapsa a fost abrogat, faptele de natura amintită fiind în continuare incriminate, laturile constitutive ale infracțiunii fiind incriminate de Legea nr. 141/1997.

Parchetul a mai susținut că din actele și lucrările dosarului rezultă că B.V. s-a sustras de la executarea pedepsei, fapt confirmat și de conținutul adresei nr. 55167 din 8 noiembrie 2005 a I.P.J. Constanța, darea lui în urmărire generală fiind din 27 septembrie 2001 și 27 mai 2002, amânarea executării pedepsei fiind admisă prin sentința penală nr. 497 din 13 noiembrie 2001 până la 28 februarie 2002, deci după ce se instituise măsura urmăririi generale.

Recursul declarat este fondat.

Infracțiunea de contrabandă, prevăzută de art. 72 lit. a) din Legea nr. 3071978 a fost exceptată de la grațiere atât de Legea nr. 137/1997 (fapta a fost săvârșită anterior intrării în vigoare a actului normativ de clemență), cât și de Legea nr. 543/2002, Codul Vamal al României, atât în redactarea adoptată prin Legea nr. 30/1978, cât și cel adoptat prin Legea nr. 141/1997 incriminând respectiva infracțiune.

Conform dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 543/2002 privind grațierea unor pedepse și înlăturarea unor măsuri și sancțiuni, se grațiază în întregime pedepsele cu închisoarea până la 5 ani, iar potrivit art. 4 alin. (2) lit. b) pct. 3, nu beneficiază de grațiere cei cărora li s-au aplicat pedepse pentru infracțiunile prevăzute de art. 175 – art. 181 din Legea nr. 141/1997 (Codul Vamal al României).

Prin Legea nr. 30/1978 și Legea nr. 141/1997 au fost instituite norme cu privire la regimul vamal, încălcarea lor atrăgând răspunderea penală, infracțiunea de contrabandă fiind de asemenea, incriminată asemănător.

Faptul că în reglementarea excepțiilor de la grațiere în Legea nr. 543/2002 se face referire la legi penale în vigoare, nu poate conduce la concluzia că pedeapsa aplicată pentru fapta comisă în anul 1994, la condamnare reținându-se incidența art. 13 C. pen., s-ar impune a fi constatată grațiată, incriminarea faptei regăsindu-se în Legea nr. 141/1997.

În cauză, condamnatul a mai formulat o contestație la executare cu același obiect respinsă prin sentința penală nr. 523 din 29 octombrie 2002 a Tribunalului Constanța, hotărâre rămasă definitivă prin respingerea apelului și a recursului, prin deciziile penale nr. 288 din 22 noiembrie 2002 a Curții de Apel Constanța și, respectiv, nr. 1265 din 13 martie 2003 a Curții Supreme de Justiție, secția penală.

În aceste condiții, recursul declarat de parchet fiind fondat, în baza art. 38515 pct. 2 alin. (4) C. proc. pen., cu referire la art. 461 din același cod, va fi admis și se va proceda conform dispozitivului prezentei.

În baza dispozițiilor art. 192 C. proc. pen., cu referire la art. 189 din același cod, contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare ocazionate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța împotriva deciziei penale nr. 287/ P din 18 noiembrie 2005 a Curții de Apel Constanța, privind pe condamnatul B.V.

Casează decizia atacată precum și sentința penală nr. 361 din 6 septembrie 2005 a Tribunalului Constanța, și, rejudecând, respinge, ca inadmisibilă contestația la executare formulată de contestatorul B.V.

Obligă contestatorul la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat ocazionate de judecarea în fond a cauzei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12 septembrie 2006.