Sentencing below statutory minimum in attempted murder despite denial of provocation mitigation
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the defendant's appeal in cassation, thereby upholding the lower courts' conviction and sentencing, and ordered the deduction of 330 days of pre-trial detention from the final sentence. The case involved a criminal prosecution for attempted murder (premeditated voluntary homicide in preparation), where the defendant stabbed the victim in the thoraco-abdominal region causing injuries with a healing time of 25-30 days; the defendant challenged the appeal court's refusal to apply the statutory mitigating circumstance of "provocation" and requested a lower sentence, arguing that the judicial mitigating circumstances had not been given sufficient weight. The court held that the lower instances correctly applied Article 72 of the Penal Code regarding sentencing individualization and Article 52 regarding the purpose of punishment, finding that the sentence of 6 years' imprisonment had already been reduced below the statutory minimum of 7.5 years due to mitigating circumstances, and that any further reduction was unjustified given the concrete social danger of the intentional act to take a life.
Legislator headnote
AI generatedart. 20 C. pen, art. 73 lit. b) C. pen, art. 72 C. pen, art. 52 C. pen, art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen, art. 385^15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen; Sentencing below statutory minimum in attempted murder despite denial of provocation mitigation: The case involved a criminal prosecution for attempted murder (premeditated voluntary homicide in preparation), where the defendant stabbed the victim in the thoraco-abdominal region causing injuries with a healing time of 25-30 days; the defendant challenged the appeal court's refusal to apply the statutory mitigating circumstance of "provocation" and requested a lower sentence, arguing that the judicial mitigating circumstances had not been given sufficient weight. The court held that the lower instances correctly applied Article 72 of the Penal Code regarding sentencing individualization and Article 52 regarding the purpose of punishment, finding that the sentence of 6 years' imprisonment had already been reduced below the statutory minimum of 7.5 years due to mitigating circumstances, and that any further reduction was unjustified given the concrete social danger of the intentional act to take a life.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited to ground the dismissal of the appeal in cassation as unfounded.
Cited to define the rights whose interdiction was part of the upheld sentence.
Full text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 102 din 14 martie 2006 a Tribunalului Prahova a fost condamnat inculpatul P.C., la 6 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 și 76 C. pen., și la 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
S-a aplicat și dispozițiile art. 71 și 64 C. pen.
S-a menținut starea de arest și s-a computat din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 23 octombrie 2005 la zi.
Inculpatul a fost obligat să plătească părții civile C.A.S. Prahova despăgubiri, în sumă de 691,66 lei, iar părții civile M.M. 40.000.000 lei noi cu titlul de daune morale.
A mai fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, în seara de 22 octombrie 2005, din gelozie inculpatul P.C. l-a înjunghiat în loc public pe M.M. cu cuțitul în zona toraco-abdominală, cauzându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 25-30 zile îngrijiri medicale și i-au pus viața în primejdie.
Prin decizia nr. 197 din 16 iunie 2006, Curtea de Apel Ploiești a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, care a criticat hotărârea pentru omisiunea de a fi reținut în favoarea lui circumstanța atenuantă a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., constând în aceea că partea vătămată i-a provocat un acces de gelozie pentru că întreținerea relații cu prietena inculpatului.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul, care critică hotărârile pronunțate pentru că nu s-a dat o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante judiciare reținute în favoarea lui și nu s-a aplicat o pedeapsă mai mică.
Recursul nu este fondat.
Instanțele de fond și apel au reținut corect situația de fapt, au analizat probele și au examinat apărările inculpatului, soluționând legal cauza.
S-a făcut o justă aplicare a dispozițiilor art. 72 C. pen., referitor la criteriile de individualizare a pedepselor și ale dispozițiilor art. 52 C. pen., referitoare la scopul pedepsei.
Prin reținerea circumstanțelor atenuante, pedeapsa inculpatului a fost coborâtă sub limita minimă de 7 ani și 6 luni închisoare. O și mai mare reducere a pedepsei, având în vedere pericolul social concret al faptei și făptuitorului, care a intenționat să suprime viața unei persoane ar fi nejustificată.
Așa fiind, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul inculpatului și-l va obliga pe recurent la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.C. împotriva deciziei penale nr. 197 din 16 iunie 2006 a Curții de Apel Ploiești, secția penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 23 octombrie 2005 la 9 august 2006.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 220 lei, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 9 august 2006.