Illegality exception admissible for normative administrative acts; case quashed and remanded.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 190/PI din 6 iunie 2005, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, a respins, ca inadmisibilă, excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 37 din H.G. nr. 20/1996, republicată, cu referire la prevederile art. 21 și 26 din Legea nr. 112/1995, invocată în cauza ce formează obiectul dosarului nr. 8654/C/2004, al Curții de Apel Timișoara, secția civilă, de către M.I.M. și B.M.I. Totodată, s-a respins cererea de intervenție în interesul pârâtului Guvernul României, formulată de intervenientul Ministerul Finanțelor Publice.

Pentru a se pronunța în sensul arătat, instanța a reținut, în esență, că dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se aplică doar în cazul actelor administrative individuale, iar nu și în cazul celor având caracter normativ.

Împotriva acestei sentințe au formulat recurs, în termen legal, reclamantele M.I.M. și B.M.I., criticând-o pentru nelegalitate și făcând referire și la fondul excepției.

În dezvoltarea motivelor de recurs, se susține, în principal că în mod nelegal a fost reținută inadmisibilitatea excepției, în raport cu dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Examinându-se cauza, în raport cu critica adusă soluției instanței de fond, cu actele dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată oricând, în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate, iar instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, va sesiza prin încheiere motivată, instanța de contencios administrativ competentă, suspendând cauza.

Este de necontestat că prin art. 4 din Legea nr. 554/2004 s-a stabilit regimul juridic aplicabil instituției excepției de nelegalitate, excepție cunoscută anterior ca excepția de ilegalitate care era utilizată ca un mijloc de apărare într-un proces (civil, comercial,etc.) având ca scop soluționarea cauzei fără a se ține seama de actul constatat a fi ilegal.

De asemenea, este ușor de observat că textul art. 4 din Legea nr. 554/2004 a fost conceput sub aspectul regimului juridic aplicabil acesteia, într-o formulă asemănătoare regimului excepției de neconstituționalitate.

Spre deosebire, însă, de excepția de neconstituționalitate, excepția de nelegalitate vizează, astfel cum s-a arătat în cele ce preced, acte administrative unilaterale, iar nu legi sau ordonanțe. Numai că legiuitorul nu distinge între actele administrative individuale și cele normative, ambele categorii aparținând sferei largi a actelor administrative unilaterale, sens în care sunt și dispozițiile art. 2 lit. c) teza I din Legea nr. 554/2004. De altfel, în sfera raporturilor juridice administrative nu poate fi confundat caracterul unilateral al unui act administrativ, cu cel individual, cele două sintagme având un conținut juridic diferit.

Unilateralitatea actului administrativ semnifică manifestarea unică de voință a autorității emitente, iar nu dimensiunile sferei de adresabilitate a acestuia.

În cauză, se constată că în mod greșit instanța a apreciat ca fiind inadmisibilă excepția de nelegalitate a unui act administrativ ce are caracter normativ, fiind aplicabil principiul de drept potrivit căruia Ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus (unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie să distingem).

Prin urmare, constatându-se că sentința atacată este nelegală, se va admite recursul, se va casa această hotărâre și se va trimite cauza, spre rejudecare, pentru a se soluționa pe fond excepția de nelegalitate invocată în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantele M.I.M. și B.M.I. împotriva sentinței civile nr. 190/P.I. din 6 iunie 2005 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 februarie 2006.