Eligibility of newborns during parental forced displacement as refugees under Law 189/2000
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the County Pension House, upholding the appellate court's civil sentence that annulled the pension authority's decision and ordered it to recognize the claimant as a refugee under Article 1(1)(c) of Law No. 189/2000, granting the associated reparation rights with effect from October 31, 2002. The dispute concerned whether an individual born during their parents' forced displacement from Cluj to Mureș between October 29, 1944, and March 6, 1945, qualified for refugee status despite not having personally suffered ethnic persecution or formally changed domicile. Relying on the legal doctrine that a minor's status is intrinsically linked to that of their parents and cannot be viewed independently, the court ruled that applying the law formally to require personal persecution or domicile change by an infant would contradict the law's humanitarian purpose and equitable application, thereby confirming the lower court's finding that the claimant met the statutory definition of a refugee.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000; Eligibility of newborns during parental forced displacement as refugees under Law 189/2000: Prin motivele de casare formulate în scris recurenta a susținut că reclamanta nu și-a schimbat domiciliul precum și că aceasta, personal, nu a suferit persecuții din motive etnice, fiind deci încadrată abuziv în categoria persoanelor refugiate prevăzută de lege.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5/2003 din 7 ianuarie 2003 a Curții de Apel Cluj s-a admis acțiunea introdusă de F.C. împotriva hotărârii nr. 5027 din 4 noiembrie 2002 emisă de Casa Județeană de Pensii Cluj, anulându-se această hotărâre și fiind obligată pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să se constate că reclamanta s-a aflat în perioada 29 octombrie 1944 – 6 martie 1945 în situația prevăzută de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, acordându-i drepturile prevăzute de respectiva lege, cu începere de la 31 octombrie 2002.
În motivarea sentinței prima instanță a reținut că părinții reclamantei s-au refugiat din Cluj în comuna Sărmașu, județul Mureș la cedarea vremelnică a Ardealului de Nord. La data de 29 octombrie 1944, în timpul refugiului, s-a născut reclamanta, care beneficiază astfel de statutul de persoană refugiată pentru perioada scursă de la această dată și până la data limită prevăzută de Legea nr. 189/2000, adică 6 martie 1945.
Sentința a fost recurată de către pârâtă.
Prin motivele de casare formulate în scris recurenta a susținut că reclamanta nu și-a schimbat domiciliul precum și că aceasta, personal, nu a suferit persecuții din motive etnice, fiind deci încadrată abuziv în categoria persoanelor refugiate prevăzută de lege.
Critica este nefondată.
Constituie fapt cert, necontestat în cauză, că reclamanta s-a născut în timpul refugiului la care au fost constrânși părinții săi ca efect al circumstanțelor istorice din perioada respectivă.
Cunoscând că statutul minorului este direct legat de cel al părinților săi și că nu poate fi privit independent de acesta, raportat la condiția sa de minor, în virtutea dispozițiilor legale care guvernează materia ca și a rațiunilor de ordin umanitar, afectiv, de protecție și întreținere, urmează că în mod corect prima instanță a apreciat că reclamanta se află în situația legală de a beneficia de măsurile reparatorii ale actului normativ evocat.
Minorul, mai ales la o vârstă atât de fragedă, nu poate fi considerat ca o entitate abstractă beneficiind de alegerea unui domiciliu propriu sau putând fi subiect direct al unor persecuții etnice, a rezuma problema juridică din speță la aceste coordonate demonstrând o abordare formală a termenilor legii, contrar finalității sale raționale și de echitabilă aplicare.
Față de considerentele expuse recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins ca atare, menținându-se sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 5 din 7 ianuarie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată, în ședința publică, astăzi 3 iunie 2003.