Annulment of administrative order reassigning public official from managerial to non-managerial role where duties changed by less than 50%

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1660 din 12 octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul M.B., în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, dispunând anularea Ordinului nr. 297 din 29 aprilie 2005 și reîncadrarea reclamantului în funcția de inspector șef al Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare București (echivalentă funcției de director executiv).

În motivarea sentinței se reține că prin Ordinul nr. 297/2005, Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a dispus, începând cu data de 3 mai 2005, eliberarea din funcția publică de conducere - de director executiv al Direcției Teritoriale de Regim Silvic și de Vânătoare București, a reclamantului și numirea acestuia în funcția de execuție de consilier superior 1; motivul eliberării din funcție l-a constituit apariția H.G. nr. 333/2005, pentru reorganizarea direcțiilor teritoriale de regim silvic și de vânătoare, în inspectorate teritoriale de regim silvic și de vânătoare.

Se constată că în cauză nu a avut loc o „reorganizare a activității”, astfel cum este ea definită în dispozițiile art. 84 pct. 7 din Legea nr. 188/1999, întrucât potrivit art. 4 alin. (1) din H.G. nr. 333/2005, funcția publică de inspector șef este echivalentă cu cea de director executiv deținută de reclamant, iar atribuțiile care revin inspectorului șef [art. 4 alin. (1) din H.G. nr. 333/2005], sunt aproape identice cu cele din reglementarea anterioară, respectiv art. 4 alin. (1) și (2) din H.G. nr. 535/2004, astfel că nu a avut loc o restructurare a funcției, care să justifice eliberarea reclamantului din funcția publică de conducere.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, solicitându-se modificarea în tot a sentinței nr. 1660 din 12 octombrie 2005, iar pe fond respingerea acțiunii reclamantului, ca neîntemeiată.

În motivarea recursului se arată că în mod greșit, instanța de fond a reținut împrejurarea că nu ar fi avut loc o reorganizare a activității, conform art. 84 alin. (7) din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, funcțiile de directori executivi ai D.T.R.S.V. nefiind echivalente ca atribuții cu cele de inspectori șefi ai Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare București, având loc o modificare a acestor atribuții, conform H.G. nr. 333/2005, în proporție de peste 50%. Echivalența menționată la art. 4 alin. (1) din H.G. nr. 333/2005, între cele două categorii de funcții publice de conducere este raportată numai la nivelul salarizării.

Se precizează că direcțiile teritoriale de regim silvic și vânătoare nu au avut în obiectul lor de activitate componenta de control al regimului silvic și al activității de vânătoare, ci numai atribuții în domeniul silviculturii și cinegetic, astfel cum rezultă din H.G. nr. 535/2004, care reglementa atribuțiile acestor direcții; este, astfel, de necontestat că fuzionarea obiectelor de activitate ale direcțiilor teritoriale de regim silvic și de vânătoare și inspectoratelor teritoriale de regim silvic și cinegetic a determinat modificarea substanțială a atribuțiilor instituțiilor publice care s-au reorganizat ca inspectorate teritoriale de regim silvic și de vânătoare, precum și a structurii organizatorice a compartimentelor din cadrul lor.

De asemenea, recurentul arată că în mod greșit s-a reținut de către instanța de fond, încălcarea art. 79 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 (care prevede că mutarea unui funcționar public în alt compartiment are loc cu acordul scris al acestuia), acesta nefiind incident în cauză, respectiv în cazul reducerii funcției ca urmare a reorganizării activității.

Se precizează că funcțiile publice din cadrul Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare București au fost avizate de Agenția Națională a Funcționarilor Publici, prin adresa nr. 475 din 17 mai 2005 și, totodată, a fost avizat concursul pentru ocuparea funcțiilor respective prin concurs.

Analizând actele și lucrările dosarului de fond, Curtea constată că recursul este nefondat.

În mod corect, instanța de fond, pe baza actelor normative aplicabile în cauză, a stabilit că prin reorganizarea Direcțiilor Teritoriale de Regim Silvic și de Vânătoare, în Inspectorate Teritoriale de Regim Silvic și Vânătoare, nu a avut loc o modificare substanțială a atribuțiilor aferente postului ocupat de reclamant, astfel încât să fie justificată reducerea acestui post.

Potrivit art. 84 alin. (4) din Legea nr. 188/1999, reducerea unui post este justificată dacă atribuțiile aferente acestuia se modifică în proporție de peste 50% sau dacă sunt modificate condițiile specifice de ocupare al postului respectiv. În speță, instanța de fond a reținut în mod temeinic, pe baza comparării atribuțiilor Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare stabilite conform H.G. nr. 333/2005, cu atribuțiile D.T.R.S.V., stabilite conform H.G. nr. 535/2004, rezultând că acestea sunt identice într-o proporție mai mare de 50%, respectiv din cele 102 alineate ce descriu atribuțiile actuale ale inspectoratelor prevăzute la art. 7 lit. A), B) și C) din H.G. nr. 333/2005, majoritatea (aproximativ 60) se regăsesc și în vechea reglementare.

Este adevărat că noile inspectorate teritoriale de regim silvic și de vânătoare includ, spre deosebire de fostele direcții teritoriale și atribuții specifice de control, dar ponderea acestor atribuții este relativ redusă în ansamblul atribuțiilor instituției, fiind redate în numai câteva alineate și grefându-se pe activitățile de analiză și monitorizarea pe care fostele direcții le desfășurau și anterior, în baza H.G. nr. 535/2004, O.G. nr. 41/2004 și O.G. nr. 96/1998.

De altfel, acesta este și motivul pentru care instituțiile care s-au desființat potrivit art. 3 din O.U.G. nr. 17/2005, au fost Inspectoratele teritoriale de regim silvic și cinegetic, iar nu Direcțiile teritoriale de regim silvic și de vânătoare, iar personalul care s-a transferat în interes de serviciu, conform aceluiași articol, a fost cel al inspectoratelor, iar nu cel al direcțiilor menționate. Potrivit art. 5 din O.U.G. nr. 17/2005, s-a dispus reorganizarea direcțiilor teritoriale de regim silvic și de vânătoare, constituite în baza O.G. nr. 41/2004, ca inspectorate teritoriale de regim silvic și de vânătoare, ca instituții publice cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, finanțate integral de la bugetul de stat, iar în condițiile în care atribuțiile acestora nu s-au modificat în proporție mai mare de 50%, reducerea postului ocupat de reclamant și redistribuirea sau mutarea acestuia nu erau justificate.

Astfel, în mod corect, instanța de fond a constatat nelegalitatea Ordinului nr. 297 din 29 aprilie 2005, nefiind întrunite condițiile art. 84 alin. (4) lit. b), coroborate cu art. 84 alin. (7) din Legea nr. 188/1999, pentru a se dispune eliberarea din funcție a reclamantului și, pe cale de consecință, nici prevederile art. 79 alin. (2) din legea menționată, care se referă la mutarea funcționarului public într-un alt compartiment.

Pentru considerentele menționate, Curtea apreciază că motivele de recurs invocate de recurent în temeiul art. 304 pct. 9 și ale art. 3041 C. proc. civ., sunt neîntemeiate, hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică, recursul urmând a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale împotriva sentinței civile nr. 1660 din 12 octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul la plata în favoarea intimatului, a sumei de 2500 RON, cu titlul de cheltuieli de judecată.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 mai 2006.