Eligibility for anti-communist resistance fighter status under forced resettlement provisions
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appellant's appeal, reversing the lower court's dismissal, and ordered the annulment of the administrative decision denying the claimant's status as a beneficiary of Emergency Governmental Ordinance No. 214/1999, compelling the defendant commission to issue a new decision recognizing the claimant as a fighter in the anti-communist resistance. The dispute centered on whether the claimant qualified for legal recognition of anti-communist resistance status, specifically challenging the administrative refusal based on the allegation that forced domicile had not been properly proven for the individual, despite evidence of family expulsion. Under Article 1 and Article 3, literal d) of Emergency Governmental Ordinance No. 214/1999, the court held that forced resettlement to another locality constitutes an abusive administrative measure, finding that documentary evidence of the claimant's identity document issued in the new location, corroborated by witness testimony regarding the family's expulsion in 1949, satisfied the statutory requirements for recognition.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 din O.U.G. nr. 214/1999, art. 312 C. proc. civ; Eligibility for anti-communist resistance fighter status under forced resettlement provisions: În conformitate cu dispozițiile art. 1 din O.U.G. nr. 214/1999, astfel cum a fost modificată și completată, „se recunoaște calitatea de luptător în rezistența anticomunistă desfășurată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, persoanelor supuse din motive politice, unor măsuri administrative abuzive”.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la 24 iunie 2005, reclamantul H.C. a chemat în judecată Ministerul Justiției - Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, solicitând anularea deciziei din 14 aprilie 2005, emisă de aceasta și recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 214/1999.
În motivarea cererii sale, reclamantul a susținut că, deși în cauză a făcut dovada exproprierii părinților săi și strămutării întregii familii, în mod greșit s-a apreciat că nu se încadrează în prevederile Legii nr. 214/1999.
Prin sentința civilă nr. 105 din 25 iulie 2005, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ, a respins acțiunea, reținând că nu s-a dovedit măsura administrativă a domiciliului forțat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, H.C. care, în esență, a reiterat susținerile făcute prin acțiune.
Recursul este fondat.
În conformitate cu dispozițiile art. 1 din O.U.G. nr. 214/1999, astfel cum a fost modificată și completată, „se recunoaște calitatea de luptător în rezistența anticomunistă desfășurată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, persoanelor supuse din motive politice, unor măsuri administrative abuzive”.
Potrivit dispozițiilor art. 3 lit. d) din același act normativ, „prin măsură administrativă abuzivă se înțelege și strămutarea într-o altă localitate”.
Din probele administrate în cauză, respectiv relații primite de la Direcția Instanțelor Militare, rezultă fără echivoc că la 2 martie 1949, părinții reclamantului, expropriați în baza Decretului nr. 83/1949, au fost strămutați din comuna Rahmanu, județul Tulcea, în județul Sibiu, la Râmnicu Sărat, unde li s-a fixat un domiciliu obligatoriu.
Chiar dacă din adresa menționată nu rezultă că împreună cu părinții săi ar fi fost strămutat și reclamantul, dovada eliberată de Inspectoratul de Poliție Prahova, conform căreia acesta avea buletin de identitate eliberat de Poliția Râmnicu Sărat, la 28 februarie 1952, coroborată cu dispozițiile martorilor G.I. și V.I., care confirmă plecarea întregii familii în ziua de 2 martie 1949, din localitatea Rahmanu, reprezintă dovada certă a îndeplinirii cerințelor O.U.G. nr. 214/1999, art. 3 lit. d), situație în care se impune admiterea cererii reclamantului-recurent.
Văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de H.C. împotriva sentinței civile nr. 105 din 25 iulie 2005 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ.
Modifică sentința atacată, în sensul că admite acțiunea.
Anulează decizia din 14 aprilie 2005, emisă de Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, în dosarul nr. 450/2002, al acesteia și obligă pârâta să emită o nouă decizie prin care să recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al O.U.G. nr. 214/1999.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 aprilie 2006.