Judicial competence to determine real market value for restitution in kind when administrative offer undervalues occupied land

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin dispoziția nr. 383 din 1 aprilie 2002, Primarul orașului Luduș a respins cererea de restituire în natură a imobilului (teren în suprafață de 2865 mp) situat în Luduș formulată în baza dispozițiilor Legii nr. 10/2001 de O.F.I. cu motivarea că terenul este ocupat de blocuri de locuințe, alei de acces și zonă verde, făcându-se notificatorului o ofertă de restituire prin echivalent sub forma despăgubirilor bănești, în sumă de 114.600.000 lei.

La 3 mai 2002, O.F.I., a contestat această dispoziție, solicitând instanței, în contradictoriu cu Primăria orașului Luduș, prin Primar, restituirea în natură a părții din terenul în cauză care este liberă de construcții și despăgubiri bănești, pentru restul suprafeței ocupate, la valoarea reală de circulație a imobilului.

Investit cu soluționarea litigiului, Tribunalul Mureș, prin sentința civilă nr. 454 din 23 aprilie 2004, a admis în parte contestația și a anulat parțial dispoziția, în sensul eliminării art. 2 și acordării despăgubirilor către contestator, pentru imobilul teren înscris în C.F. 909, situat în Luduș, în suprafață de 2865 mp, despăgubiri ce urmează a fi calculate în raport de valoarea de circulație a terenului, astfel cum a fost stabilită prin expertiza efectuată în cauză.

A menținut celelalte dispoziții ale actului atacat.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut în esență că intimata i-a făcut contestatorului o ofertă de măsuri reparatorii prin echivalent bănesc care este sub valoarea de circulație a imobilului în litigiu, cel în cauză fiind îndreptățit la despăgubiri calculate potrivit Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 și nu în funcție de prevederile Legii nr. 112/1995.

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă, prin decizia nr. 213/A din 6 mai 2005, a admis apelul contestatorului și schimbând în parte sentința a dispus ca acestuia să-i fie acordate despăgubiri pentru terenul în suprafață de 1865 mp, ce urmează a fi calculate în raport de valoarea terenului astfel cum a fost stabilită prin expertiza efectuată în cauză, respectiv suma de 1.387.461.056 lei.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a reținut în esență că scopul reparator al legii poate fi atins numai prin raportarea despăgubirilor la valoarea de circulație a imobilului preluat abuziv, Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 stabilind, în art. 36, modalitatea de acordare a acestor despăgubiri.

Cum dispoziția atacată, se mai reține, cuprinde o valoare inferioară a imobilului, partea interesată poate contesta această valoare în fața instanței care, în baza unei expertize de specialitate, poate stabili cuantumul real al acestor despăgubiri.

În cauză a declarat recurs, intimata pârâtă, Primăria orașului Luduș care, indicând temeiul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susține în esență că stabilirea valorii despăgubirilor bănești nu revine instanței judecătorești, fiind de competența unei comisii special constituită la nivelul prefecturii.

Recursul se privește ca nefondat, urmând a fi respins, în considerarea argumentelor ce succed.

Modalitatea de restituire prin echivalent este o măsură cu caracter secundar, subsidiar, față de regula principală a restituirii în natură reglementată prin dispozițiile Legii nr. 10/2001, legiuitorul instituind o paletă amplă de măsuri reparatorii în echivalent menită să asigure, pe cât posibil, repararea prejudiciului suferit de persoana îndreptățită.

Astfel, potrivit art. 24 alin. (1) din lege, în redactarea în vigoare la data pronunțării hotărârii atacate, dacă restituirea în natură nu este aprobată sau nu este posibilă, deținătorul imobilului este obligat ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, să facă persoanei îndreptățite o ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului.

Și în ipotezele prevăzute de art. 36 din același act normativ, în vechea redactare, măsurile reparatorii sub forma despăgubirilor bănești, trebuiau să facă obiectul unei oferte concrete din partea unității deținătoare.

Potrivit alin. (4) al textului, în cazul când nu s-a efectuat o expertiză pentru stabilirea valorii imobilului, decizia sau dispoziția va cuprinde în mod obligatoriu valoarea estimativă a acestuia.

Cum unitatea deținătoare, prin decizia atacată, s-a conformat doar parțial acestor obligații legale, în mod corect instanța a stabilit valoarea reală de circulație a imobilului în raport cu care, ulterior, se vor acorda despăgubirile.

De altfel, dispozițiile art. 38-40 din lege, în varianta anterioară republicării, nu înlăturau obligațiile la care s-a făcut referire mai sus, stabilite în sarcina unității deținătoare, din succesiunea textelor legii, rezultând cu claritate că alcătuirea comisiei interministeriale pentru evaluarea despăgubirilor bănești, aparținea unei proceduri ulterioare centralizării notificărilor și ofertelor de acordare a acestor despăgubiri.

În considerarea celor ce preced, recursul urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Primăria Orașului Luduș, prin primar împotriva deciziei civile nr. 213/A din 6 mai 2005 a Curții de Apel Târgu Mureș.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14 noiembrie 2006.