Restitution of public domain park land: compensatory equivalence vs. in-kind restoration under Law no. 10/2001

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin dispoziția nr. 599 din 27 mai 2004, Primarul orașului Bușteni a admis cererea formulată de P.D. în baza prevederilor Legii nr. 10/2001, căruia i-a restituit în natură, prin compensare, suprafața de 165 mp teren, situat în Bușteni, județul Prahova, în locul terenului de 165 mp din Bușteni, cu motivarea că imobilul în legătură cu care s-a formulat notificarea se află în inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al județului Prahova.

La 28 iunie 2004, P.D. a contestat această dispoziție, solicitând instanței, în contradictoriu cu Primăria Orașului Bușteni restituirea în natură a terenului solicitat pe calea notificării, în amplasamentul indicat inițial.

Investit cu soluționarea litigiului, Tribunalul Prahova, secția civilă, prin sentința nr. 889 din 1 septembrie 2004, a admis contestația și a anulat dispoziția atacată, obligând intimata să-i restituie în natură notificatorului, terenul în suprafață de 165 mp din Bușteni, județul Prahova.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut în esență că intimata nu a făcut dovada modului cum imobilul a fost trecut în proprietatea orașului Bușteni, situație în care, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001, contestatorul având dreptul la restituirea în natură a aceleiași suprafețe preluată abuziv.

Soluția a fost menținută de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, care, cu aceeași motivare, prin decizia nr.3034 din 17 decembrie 2004, a respins ca nefondat apelul intimatului pârât.

În cauză, au declarat recurs în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ., Consiliul local al Orașului Bușteni și Orașul Bușteni, prin Primar care, invocând temeiurile prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. susțin în esență că instanțele au aplicat greșit dispozițiile legale în materie și au dispus restituirea în natură a unui teren, care face parte din domeniul public al orașului Bușteni, având destinația de parc, fiind individualizat ca atare și în inventarul bunurilor cuprinse în Hotărârea Consiliului Local nr. 45 din 14 septembrie 1999, astfel cum a fost aprobată prin H.G. nr. 1359/2001.

Recursul se privește ca fondat, urmând a fi admis, în limitele și pentru considerentele ce succes.

Potrivit dispozițiilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în varianta în vigoare la data pronunțării ambelor hotărâri date în cauză, în situația imobilelor care aveau numai altă destinație decât aceea de locuință ... a căror restituire în tot sau în parte, nu este posibilă, restituirea prin măsuri reparatorii prin echivalent se face prin acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare ... ori prin compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de deținător, cu acordul persoanei îndreptățite.

În speță, terenul în legătură cu care s-a formulat notificarea este folosit încă din anul 1972 (urmare a deciziei nr. 158 din 21 noiembrie 1972 a fostului Sfat Popular al orașului Bușteni) ca parc al localității și se află în inventarul bunurilor ce aparțin domeniului public al județului Prahova, situație în care în mod corect Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001, făcând aplicațiunea textului mai sus citat, în vigoare la data soluționării atât a notificării, cât și ulterior a demersului judiciar al contestatorului, a apreciat asupra restituirii în natură, prin compensare cu un alt teren, având aceeași suprafață și care este situat tot în intravilanul orașului Bușteni (fila 8, 9, 14, 17, 18, 19, dos.4458/2004 al Tribunalului Prahova).

Cât privește critica vizând neîndeplinirea de către contestator a procedurii prealabile prevăzută prin dispozițiile art. 22 și urm. din Legea nr. 10/2001 (în sensul că acesta nu ar fi formulat notificare în nume propriu, ci doar a aderat la notificarea formulată de mătușa sa, P.E.) aceasta nu poate fi primită, în condițiile în care nu a fost invocată la fond, iar prin dispoziția contestată, i s-a recunoscut celui în cauză calitatea de persoană îndreptățită, în acord cu dispozițiile art. 3 alin. (1) lit. a) coroborat cu art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

Așa fiind, recursul urmează a se admite, cu consecința casării ambelor hotărâri pronunțate în cauză, iar pe fond a respingerii contestației, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul formulat de pârâții Consiliul Local al orașului Bușteni și orașul Bușteni prin primar împotriva deciziei civile nr. 3034 din 12 decembrie 2004 a Curții de Apel Ploiești.

Casează decizia menționată cât și sentința civilă 889 din 1 septembrie 2004 a Tribunalului Prahova.

În fond respinge contestația formulată de reclamantul P.D., ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14 noiembrie. 2006.