Procedural inadmissibility of intervention in one’s own interest filed post-cassation without party consent
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as unfounded, thereby upholding the Court of Appeal’s procedural order that rejected the intervener’s request to join the proceedings in their own interest, leaving the underlying judgment dismissing the original claim against the municipality intact. The case involved a third party attempting to intervene in a civil action where plaintiffs sought to compel a local public administration to issue a reasoned decision under Law No. 10/2001 regarding property rights, after the Supreme Court had previously cassated the appellate decision for retrial. The decisive legal basis was Article 50(2)-(3) of the Code of Civil Procedure, which restricts interventions in one’s own interest to the first-instance phase or requires party consent at the appellate level; because the intervention was filed after the cassation stage and without the opposition of the defendant side, the court held it was procedurally inadmissible, precluding any substantive analysis of the intervener’s claims.
Legislator headnote
AI generatedart. 312 alin. (1) C. proc. civ; Procedural inadmissibility of intervention in one’s own interest filed post-cassation without party consent: The case involved a third party attempting to intervene in a civil action where plaintiffs sought to compel a local public administration to issue a reasoned decision under Law No. 10/2001 regarding property rights, after the Supreme Court had previously cassated the appellate decision for retrial. The decisive legal basis was Article 50(2)-(3) of the Code of Civil Procedure, which restricts interventions in one’s own interest to the first-instance phase or requires party consent at the appellate level; because the intervention was filed after the cassation stage and without the opposition of the defendant side, the court held it was procedurally inadmissible, precluding any substantive analysis of the intervener’s claims.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited to dismiss the appeal as unfounded.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința nr. 11 din 13 ianuarie 2003, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția civilă, a fost respinsă acțiunea prin care, reclamanții M.L., M.G., M.S. și T.M. au solicitat obligarea pârâtei Primăria orașului Pucioasa de a emite dispoziție motivată, în temeiul Legii nr. 10/2001.
Apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 86 din 10 aprilie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă.
Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă, prin decizia nr. 4217 din 4 iunie 2004 a admis recursul reclamanților, a casat decizia curții de apel și a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.
Reinvestită cu soluționarea cauzei, Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, a pronunțat încheierea din 12 ianuarie 2005 (dosar nr. 8996/2004), prin care a fost respinsă cererea de intervenție formulată în interes propriu de intervenienta M.R.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs intervenienta M.R., susținând că a semnat notificarea și că a dovedit calitatea sa de succesor al foștilor proprietari.
Recursul este nefondat.
În conformitate cu prevederile art. 50 alin. (2) și (3) C. proc. civ., cererea de intervenție în interes propriu poate fi formulată numai la prima instanță, înaintea închiderii dezbaterilor, iar la instanța de apel poate fi făcută numai cu acordul părților.
Cum cererea de intervenție în interes propriu a fost formulată de recurentă după depășirea fazei recursului, soluționat de Înalta Curte de Casație și Justiție, în mod corect a fost respinsă de instanța de trimitere.
De altfel, astfel cu rezultă din încheierea acestei de apel, atacată cu recurs, reprezentanta pârâtei Primăria orașului Pucioasa s-a opus admiterii în principiu a cererii de intervenție.
În atare situație nu pot fi analizate criticile formulate de recurentă, care vizează probleme de fond.
În consecință, recursul urmează a fi respins, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de M.R. împotriva încheierii din data de 12 ianuarie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, în dosarul nr. 8996/2004.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 25 septembrie 2006.