Inadmissibility of extraordinary appeal in nullity against irrevocable judgments protecting property rights and legal security
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the extraordinary appeal in nullity filed by the General Prosecutor against lower court judgments, thereby upholding the initial decision that ordered the Ministry of National Defense to conclude an apartment sale contract and pay daily contractual damages. The dispute arose from a specific performance claim where the plaintiff sought to compel the defendant to execute a real estate purchase agreement and compensate for delay, with the lower courts having already ruled in favor of the plaintiff and their decisions becoming final. The court grounded its decision in the doctrine of res judicata and Article 256 of the Civil Procedure Code, citing European Court of Human Rights jurisprudence to establish that allowing the nullification of irrevocable judgments would violate the right to property and cause general legal insecurity, particularly where the prosecutor had not participated in the original proceedings.
Legislator headnote
AI generatedart. 256 C. proc. civ, art. 330 pct. 2 C. proc. civ; Inadmissibility of extraordinary appeal in nullity against irrevocable judgments protecting property rights and legal security: S-a susținut că hotărârile criticate au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța la 16 iulie 2001, reclamanta N.C. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Apărării Naționale pentru ca instanța, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtului la încheierea contractului de vânzare-cumpărare pentru apartamentul situat în Constanța, cu daune cominatorii de 500.000 lei pentru fiecare zi de întârziere.
Prin sentința civilă nr. 15087 din 15 octombrie 2001 Judecătoria Constanța a admis acțiunea astfel cum a fost formulată.
Prin decizia civilă nr. 288 din 4 iulie 2002 Tribunalul Brăila, secția civilă, respins ca nefondat apelul declarat de Ministerul Apărării Naționale împotriva acestei sentințe.
Curtea de Apel Galați, secția civilă, a pronunțat decizia civilă nr. 1361/R din 22 octombrie 2002 prin care a respins recursul împotriva deciziei nr. 288/2002.
Împotriva acestor hotărâri, la 22 octombrie 2003 Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ.
S-a susținut că hotărârile criticate au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.
Recursul în anulare este inadmisibil.
Prin hotărârea pronunțată de Judecătoria Brăila, devenită irevocabilă prin respingerea recursului, reclamanta beneficiază de un drept față de Ministerul Apărării Naționale, astfel încât anularea acestuia, ca efect al admiterii recursului în anulare, ar constitui o ingerință în dreptul său de a i se respecta patrimoniul.
În cauza S. ș.a. împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, prin Hotărârea pronunțată la 23 februarie 2006, faptul că se impune respectarea hotărârilor judecătorești intrate în puterea lucrului judecat. Nici o parte nu este abilitată să solicite reluarea unei judecăți în care s-a pronunțat o hotărâre intrată în puterea de lucru judecat, cu scopul de a obține o reexaminare a cauzei și o nouă decizie în privința ei.
Dacă nu ar fi așa, repunerea în discuție a hotărârilor irevocabile ar da naștere la un climat general de insecuritate juridică.
Ca atare, intervenția Procurorului General după soluționarea irevocabilă a unui raport juridic la care nu a fost parte, nu este admisibilă întrucât prin admiterea căii extraordinare de atac s-ar ajunge la anularea unor drepturi recunoscute în patrimoniul reclamantei, cu consecința ruperii justului echilibru ce trebuie menținut între protejarea proprietății și exigențele de interes general.
Având în vedere cele mai sus arătate, recursul în anulare va fi respins ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva
sentinței civile nr. 15087 din 15 octombrie 2001 a Judecătoriei Constanța, deciziei civile nr. 288 din 4 iulie 2002 a Tribunalului Constanța și deciziei civile nr. 1361 R din 22 octombrie 2002 a Curții de Apel Galați.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 septembrie 2006.