Restitution in kind upheld for emigrants' expropriated Timișoara house; mayor's appeal rejected.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea introdusă pe rolul Tribunalului Timiș la data de 3 mai 2004, reclamanții D.A. și L.H. au solicitat în contradictoriu cu primarul municipiului Timișoara anularea dispoziției cu nr. 557 din 8 martie 2004 emisă de pârât și restituirea în natură a imobilului situat în Timișoara, înscris în C.F. Timișoara nr.top. 104 – 106/1.

Prin sentința civilă nr. 1161 din 20 octombrie 2004 Tribunalul Timiș a admis acțiunea reclamanților și anulând dispoziția atacată a dispus restituirea imobilului revendicat cu condiția restituirii de către contestator a sumei de 23.556 lei actualizată cu indicele de inflație.

Prin aceeași sentință a atribuit reclamanților un drept special de folosință asupra suprafeței de teren de 3025 mp și a dispus înscrierea în C.F. a dreptului de proprietate menționat mai sus.

Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut în motivarea hotărârii că imobilul din litigiu a fost proprietatea reclamanților și a mamei acestora, numita D.S., iar prin decizia nr. 1452 din 4 august 1980 a fostului Consiliu Popular al județului Timiș imobilul a trecut în proprietatea statului, în baza Decretului nr. 223/1974 cu plata unei sume de 7.852 lei către proprietar. S-a mai reținut că dispoziția nr. 557 din 8 martie 2004 prin care a fost respinsă notificarea reclamanților în temeiul art. 1.4. lit. B) din H.G. nr. 498/2003 este nelegală deoarece in baza Legii nr. 10/2001 [art. 2 lit. d)] reclamanții erau îndreptățiți la restituirea imobilului preluat în baza Decretului nr. 223/1974 si pentru că aceștia sunt cetățeni străini, în baza O.G. 184/2002 li s-a atribuit un drept de folosință asupra terenului în suprafață de 3025 mp.

Prin decizia civilă nr. 107 din 21 ianuarie 2005 Curtea de Apel Timiș a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul primarul municipiului Timișoara, prin care a criticat hotărârea pentru nelegalitatea și netemeinicia, rezultată din interpretarea greșită a dispozițiilor Legii nr. 10/2001 și art. 1.4. lit. B) din H.G. nr. 498/2003 in sensul că s-a apreciat in mod gresit că preluarea imobilului a fost abuzivă.

Pentru a se pronunța astfel instanța de apel a reținut în motivarea hotărârii că potrivit dispozițiilor art. 2 lit. d) din Legea nr. 10/2001 sunt considerate a fi preluate abuziv de către stat nu numai bunurile dobândite fără titlu valabil ci și cele cu titlu valabil iar prin art. 1.4. lit. B) din H.G. nr. 498/2003 din Normele metodologice adoptate prin H.G. 498/2003 s-a modificat esențial Legea nr. 10/2001 în sensul că pentru persoana care a făcut cerere de plecare definitivă din țară și a înstrăinat locuința către stat preluarea imobilului nu este abuzivă.

Având în vedere principiul ierarhiei actelor normative, pe calea excepției de nelegalitate instanța de apel a constatat nelegalitatea hotărârii de guvern și a apreciat ca nelegală dispoziția emisă de pârâtă.

Împotriva hotărârii pronunțată de instanța de apel pârâtul, primarul municipiului Timișoara a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.

În motivarea recursului s-a arătat că dispoziția art. 1.4. lit. B) din H.G. nr. 498/2003 prevede o sancțiune pentru cei care au formulat cereri de plecare definitivă din țară și au înstrăinat locuința către stat, că din probele efectuate rezultă că imobilul din litigiu a trecut în proprietatea statului cu acordarea către foștii proprietari a unor despăgubiri reprezentând contravaloarea construcțiilor.

Recursul declarat de pârâți va fi respins ca nefondat pentru următoarele considerente:

Prin dispoziția nr. 557 din 8 martie 2004 emisă de primarul municipiului Timișoara s-a respins notificarea nr. 128 din 30 ianuarie 2002 formulată de petenții D.A. și L.H. cu domiciliul în străinătate prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilului (casă, curte și grădină) situat în Timișoara cu nr.top. 104-106/1, motivat de faptul că imobilul a trecut cu plată în proprietatea statului și că potrivit art. 1.4 lit. B) din H.G. nr. 498/2003 preluarea imobilului nu s-a făcut abuziv.

Cu privire la aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor acestui articol.

Prin această hotărâre de guvern s-au aprobat normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.

Aceste norme sunt de aplicare și interpretare a dispozițiilor Legii nr. 10/2001 și nu pot adăuga la lege ori modifica dispozitiile acesteia.

Potrivit Legii nr. 10/2001, Decretul nr. 223 din 3 decembrie 1974 privind reglementarea situației unor bunuri apare ca fiind unul din actele normative în baza cărora preluarea s-a făcut abuziv, deoarece sancționa părăsirea țării de către cetățenii români, condiționând eliberarea vizei de trecerea a frontierei de înstrăinarea proprietății imobiliare.

Hotărârea instanței de apel se privește ca legală iar decizia contestată ca nelegală, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În aceste condiții, în raport de cele mai sus arătate si de dispozițiile art. 312 C. proc. civ., recursul se privește ca nefondat și se va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâții Consiliul Local al Municipiului Timișoara și Primarul municipiului Timișoara împotriva deciziei nr. 107 din 21 ianuarie 2005 a Curții de Apel Timișoara.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 iunie 2006.